marți, august 07, 2007

This life

Acest blog arata cam shitty, plus ca oricum nu il citeste nimeni.
Si daca blogger tot transforma totul in romana, instant, m-am gandit sa scriu si eu in romana. Oricum scrisul meu in ultimii ani decade in mod constant, iar de la miile de mailuri corporatiste scrise in engleza, modul in care tastez pare un spellcheck automat pentru limba engleza...

asa ca decad. sanatatea mea se duce pe campii. mintea mea la fel, incetul cu incetul. ar trebui sa schimb numele blogului, ca cine stie, toata munca mea de recruiter s-ar duce dracului daca s-ar vedea ce devin in minunata mea cariera. Dar anyway, se mai intampla si la case mai mari. Incerc sa transform modul in care muncesc. mi-am dat seama ca un concediu nu ma va ajuta sa ma pun pe picioare. In doua luni voi fi exact la loc. munca nu o sa devina mai putina. dar ar trebui sa devin eu mai desteapta :)) si sa ma organizez ceva mai bine. Asa ca am inceput. Azi a fost o zi buna, una din cele in care te afunzi intr-o mare de date, le analizezi si la final spui "Da, stiu ceva mai multe decat la inceput, stiu ce se intampla aici."

In fine. probabil ca o sa sterg post-ul asta la un moment dat.
Otherwise, dincolo de spleen-ul de mai sus (ce bine ar fi daca as avea macar putin de spleen! asa, un coltisor din care sa rontai! m-as lafai in plictiseala...ce dor imi e sa ma plictisesc...), incerc sa mai citesc cate ceva. Ca sa nu rancezesc de tot. Amantele (tradus in mod stupid, nu e vorba de doua femei impreuna, ci de doua femei care iubesc) - scris intr-un mod care mi-a adus aminte de Dogville. Ma intreb daca nu tot asa ne calcam si noi in picioare, zi de zi. Ne distrugem cate putin. Invatam sa ne comportam in mod adecvat in business, sa fim inteligenti emotional. Si cu parintii sau cu cei pe care ii iubim dam de pamant, ca, deh, trebuie sa ne refulam cumva.

Am prostul obicei ca atunci cand sunt in depresie, sau intr-o stare ce trece de mijlocul axei negative, sa merg mai departe. Nu ma intorc, ma afund din ce in ce mai mult. De obicei ies pe partea cealalta, obosita, zdrentuita, insa la lumina. Mi-e teama ca daca as incerca sa ma intorc n-as gasi drumul...