marți, martie 11, 2008

Delia


Vine un moment in viata unei femei, in care face o anumita varsta...sau in care decide sa isi taie parul cu mai mult de 10 cm. Ba chiar 20. E un moment critic. Zice, pe langa evidentul "am nevoie de o schimbare", "vreau sa stiu daca pot fi atragatoare si in alt mod"...dincolo de "oare el ma mai considera frumoasa"..."oare ceilalti ma considera frumoasa"...

Narcisismul asta te aduce la deziluzie. Fata mea arata ca dupa o explozie nucleara. Ma deprima teribil. Depind de niste confirmari din partea publicului. Jocurile din care te opresti chiar inainte de limita.
Anais Nin (adica dupa ce citesc Anais Nin) ma face sa gandesc in felul asta. More than wishing for love, wishing for sensuality. Infloresc, intr-un mod foarte rosu si carnal. Ma gandesc la Jane Mansfield a mea, la Delia, pe care n-am vazut-o de vreo 2 ani cred, si pe care mi-e teama sa o vad. Provoaca in mine o durere asemanatoare cu nostalgia (ca atunci cand ascult PJ Harvey si ma gandesc la Cluj, la toamna si la padurea aceea rozalie). So unattainable. D. says she sends me her regards...my sister, my killer, I guess that I miss you.