Nu mai am chef

Nu mi-am terminat cartea. Desi mi-am cumparat 8 carti noi de la Bookfest (una este Alice in Tara Minunilor si Behind the Looking Glass pe care s-ar parea ca o colectionez...), nu m-am apucat sa le citesc.

Imi doream o carte care sa ma loveasca din plin. Am (re)gasit-o - Scafandrul si Fluturele, pe care am citit-o de mult la British Council, printre cursuri de conta si carti de management, in sesiune. Mi s-a parut atat de deosebita atunci. Acum nu am reusit sa trec de pagina a doua, ca m-a pornit depresia. M-am asezat pe o bancuta langa standul Humanitas si am plans un pic. Am asteptat sa-mi treaca. Am ramas ca lovita de tren pentru restul serii.

Bunica e in spital. Asta am aflat-o a doua zi dimineata, cand m-au chemat sa stau langa ea, impreuna cu tata si cu paramedicii. O alta zi traita intre pereti galbeni-gri, asteptand o veste de la medici. Acum e in regula...dar stim ca nu va putea fi la fel.

Otherwise - Ursula Le Guin si Terry Pratchett la un stand cu carti americane. Poza mea cu magnolii din Karlovy Vary pe desktop. Ziua lui D care nu curge tocmai asa cum ar trebui. Noua mea pasiune pentru gatit, in special cu diverse mirodenii. Invat japoneza.
Si totusi traiesc cu senzatia ca in jurul meu e o perdea semitransparenta si ca dincolo de ea e o fereastra.

Violoncel

Am Cafe del Mar. "Cancer" - o melodie care contine o linie foarte simpla, de violoncel. Ascult la birou, in timp ce fac rapoarte de final de an fiscal.
Dupa care o sa ma duc acasa, sa pictez si sa lancezesc intr-o lumina portocalie de final de zi.

Salinger - Franny si Zooey. "Tu, care il cauti pe Hristos intr-o rugaciune spusa neintrerupt, cauti o sfintenie pentru a te desprinde de lumea egoista din jur, nu poti vedea sfintenia din supa de pui pe care ti-o ofera mama ta?"
Acum citesc Omul nostru din Havana.
Parmeggiano adus de tata din Italia. "Bai, stradutele alea pavate, atat de stramte incat nu mai ramaneau decat 2 cm intre oglinzile mele retrovizoare si ziduri...sunt construite pe la 1600 si asa au ramas de atunci!!"
Ma duc la Bookfest. Sunt curioasa daca o sa gasesc altceva acolo decat teancuri de carti comerciale care nu-mi spun nimic. Sau teancuri de carti filozofice care nu ajung aproape de ceea ce caut eu.

Portishead

Warning. A nu se asculta in stari semidepresive.
On the other hand, albumul este elaborat, ciudat si totusi ceva mai melodic (imi pare mie) decat cele dinainte (Silence, Magic Doors, Small si the terrible killing sound of Machine Gun).
Un album care trebuie neaparat ascultat la casti din alea mari, "adevarate" si pe cat posibil NU cand afara bate soarele, asa ca acum:(.
Nick Cave, Portishead, Radiohead - nu sunt muzici de vara, asta e clar. Nu sunt de zi, ci de miezul noptii, de irealitate.

Zilele trecute in Carturesti (petrecand 45 de minute, luand cate o carte in mana doar ca peste 10 minute sa o pun din nou la loc - mi-e teama de carti, asta dupa ce am inceput vreo 3-4 si nu le-am mai putut termina, din varii motive. Nu mai vreau carti mediocre, care sa treaca pe langa mine, o istorie interesanta si atat. Vreau o carte care sa ma loveasca din plin, pe care sa mi-o amintesc dupa ani, ca Dune, ca Ender, ca Terramare, ca Anais Nin, ca Valurile, ca Strainul...Mi-am luat in cele din urma Salinger si Graham Greene. Ah, si inca ceva. Parca sunt din ce in ce mai prost traduse. Iau o carte de Iris Murdoch in mana - am citit aproape tot ce a scris - si nu o recunosc. But...maybe it's me) ...cum spuneam, zilele trecute in Carturesti aud din varful urechilor cateva acorduri foarte pe sufletul meu - intamplator am trecut pe langa player-ul dosit in colt si am vazut ca era vorba de Cafe Del Mar - Dreams 4. Pus pe wishlist.

Visez din nou, de circa 2-3 saptamani. Vise colorate, pline, suculente. Cand pot, dorm cate 9-10 ore. Azi noapte - facusem 40 de ani deja si ma cuprinsese disperarea pentru ca nu imi aminteam unde zburase timpul. Mi se parea ca mai am atat de putin de trait si ca nu voi putea realiza nimic. Apoi mi-am dat seama ca rezultatul se masoara in diferenta pe care o faci in viata fiecarui om, cate putin, insa cate o pata mare pe o linie altfel subtire.
Dupa ce mi-am gasit "florile" (n.a. - vis cu "mesaj" ca ar trebui sa gasesc o anumita specie de flori - gasita ulterior la o tiganca din Amzei, pe numele lor "ciocul berzei") -parca trec din nou printr-o perioada de "sensibilizare". Darwi spunea ca simte asta cand mananca ananas (tried it, didn't work).
Sunt 3 pasi, sau trei trepte:
1. realising the beauty IS there - o hiperacutizare a simturilor...
2. capturing it - prin desen sau muzica (acum cateva saptamani inainte sa adorm, mintea mea incepuse sa cante de una singura...)
3. trecerea dincolo. atunci cand acea "frumusete" nu mai vine din jur. Nu o mai poti captura sau controla. Te controleaza ea pe tine. Mi-e teama sa ajung aici. E vorba de incapacitatea creierului meu de a "cope with it all". E o limita atat de fina intre scufundarea asta a simturilor, si nebunie.