Lifetime crisis

I am quite restless. Din nou scriu in gand, si cum pagina asta a ajuns din pacate cam singurul loc in care mi-e foarte comod sa scriu, pentru ca e in acelasi timp publica si necitita, here goes...
I am quite restless. Am facut vreo 5 desene in ultimele 3 zile. Ascult PJ Harvey si mi-am pregatit o baie cu lavanda. Dar nu stiu daca asta o sa ma ajute sa trec peste criza de identitate de acum.

Ma agat prea mult de ideea de casatorie..sau de cerere. Ajung sa cred ca fie o sa plec, fie o sa refuz in momentul cand va veni. Iar dezamagirea si frustrarea ma fac sa fiu agasata si rea cu omul pe care in mod normal il iubesc.
The little crooked world isi cere dreptul. Dincolo de asta, am o stare de hipersensibilitate combinata cu extrema INUTILITATE. Nu sunt facuta sa fiu corporatista. Da, pot sa fiu in business, pot sa am succes dar nu ma va face fericita sau implinita. Eu vad imagini, eu pot crea imagini, din sunete, din stari, din muzica, din emotii. De ce ma irosesc la birou?

Citesc o carte geniala si incerc sa prelungesc perioada ei - "Presence" de Peter Senge si Otto Scharmer (multumesc, Ana!) zice ca daca te opresti din tumult, stai, asculti, incerci sa intri oarecum intr-o comuniune cu ceea ce e dincolo de tine, incepi sa vezi "the big picture", si cum tu esti o parte din acest big picture, iti dai seama incotro merge lumea. "you become part of the emerging future" - te duci cu valul, nu in contra lui.

Dar eu nu imi dau seama unde e valul meu.
Incerc sa "ascult" de cateva zile. Zilele astea au fost o tortura inceata. (nota: creierul unei femei - si in special al meu - nu se opreste niciodata din zumzait! Ii spui "taci!""..deci maine trebuie sa merg cu masina la birou ca dupa aceea trebuie sa ajung la x..." )
Am reusit totusi sa ajung la o prima teorie.
Toata ideea de mai sus cu "prezenta" se bazeaza pe ideea sistemelor. Un sistem este mai mult decat suma partilor si totusi in fiecare parte, sistemul este prezent la scara mai mica (fractali). Intr-un sistem, dicteaza componenta cea mai flexibila. Deci componenta care "vede" incotro se indreapta sistemul, il va "preveni" si va deveni liderul acestuia. Dar ca sa vezi ar trebui sa iti dai seama care e sistemul din care faci parte. Si toti facem parte din varii sisteme, some humanly built, some nature built, si cel mai disturbing este sa te gandesti ca faci parte din cel numit mother Earth. OK, dar il punem pe asta deoparte. Daca "asculti", iti dai seama de ce reactioneaza unii oameni in anumite feluri, de ce anumite organizatii nu functioneaza, si basically what we all do wrong. Patternul care iese din imaginea asta e destul de ingrijorator.
Am avut un vis azi noapte, in care mi se spunea de ce lumea se duce naibii, ca e in aceeasi faza cu cea a lunii (si a mea personala) acum - luna in descrestere, aproape noua. Dying and turning black.
Apoi mi-am dat seama ca dincolo de luna noua, totul incepe sa creasca la loc, si m-am gandit ca poate si alti oameni simt asta. Cel putin, e o speranta.

3 carti in 2 saptamani

Mi-am luat 3 carti pentru vacanta.
Eat, Pray, Love (sau in romana tradusa cam aiurea "Mananca, Roaga-te, Iubeste") de Elizabeth Gilbert e un jurnal al unei femei cu o viata distrusa dupa un divort si o aventura nereusita, care isi ia lumea in cap si pleaca un an in lume. Dar la modul planificat - 4 luni in Italia, pentru a savura viata, 4 luni in India, pentru a se regasi spiritual, si 4 luni in Indonezia...pentru ca asa ii prezisese un vraci local cu ceva vreme in urma. Desi in aparenta destul de cheesy si Coelho - like, cartea are un mic umor auto-ironic care m-a facut sa o apreciez pe "Liz", si o gramada de detalii despre ce ajungi sa afli si sa simti daca iti deschizi urechile, ochii si te opresti din a-ti face griji si a gandi prea mult.
Dulce Companie de Laura Restrepo sau cartea cu ingerul pe coperta. Care nu mi-a prea placut, nici din cauza decorului sordid de Columbia, care a ajuns sa ma urmareasca in vise, nici din cauza finalului in coada de peste. Nu se stie daca ingerul era sau nu intr-adevar esenta divina sau un biet schizofrenic autist, si mi s-a parut ca lipseste o scena de varf care sa te faca sa-ti pui intrebari...
Inca o zi de Mitch Albom care m-a intristat foarte tare ( "so sad like a good book" cum zice Tori Amos), pentru ca e vorba despre un jucator de baseball ratat (de ce in toate cele 3 carti e vorba de oameni ratati???) care incearca sa se sinucida. Undeva dincolo de hotarul intre viata si moarte se trezeste intr-o dimineata luminoasa, ca o zi obisnuita, insa cu mama lui...toate bune si frumoase, daca mama n-ar fi murit de mai multi ani. Ceea ce demonstreaza ca cine te iubeste cu adevarat te poate transforma, chiar daca esti o fiinta lipsita de orice speranta.
Si mi se pare ca tatuajele cu "Love, Mom" nu sunt asa de deplasate after all...

Franta - sau cum am devenit fan al Bretagnei

Am fost in vacanta aproape 2 saptamani. 11 zile de road trip prin Bretania. 1200 de kilometri si o masinuta destul de simpatica (C4 rosu - D ma intreba cat as fi dispusa sa platesc pentru pilotul automat de care eram foarte incantata)...

Concluzii:
1. La Paris exista mai multe bistro-uri decat supermarketuri - ceea ce la 30 de grade dupa mers 6 ore prin oras face procurarea apei un pic problematica.
2. Am inteles de unde numele de "French Pudel" - aproape toata lumea care are catel (si si-l poarta peste tot) are cate o javra isterica si minuscula.
3. Prea multi porumbei si - in zona marii - pescarusi foarte "prietenosi" cu turistii...adica cersetori de mancare.
4. Toata lumea care sta pe afara - pe terase, prin parcuri - face asta ca sa fumeze. Parca's mai multi chiar si decat in Romania..
5. Mitul turistului disperat se confirma cu coada de 300 m din fata de la Notre Dame si isi atinge apogeul cu busculada de la metroul de langa Tour Eiffel, noaptea la 12.

Altfel - les petits cites de charactere sunt intr-adevar foarte pitoresti. Oameni mandri de zona lor (cam cum suntem noi, ardelenii), o clima de "zi de april" cu nori in permanenta pe cer si vreme care se schimba la fiecare 15 minute, cu vant constant si uneori enervant, care provoaca dureri de oase, dar care pentru D era foarte refreshing, cu o patiserie delicioasa (Kouign Aman de incercat neaparat!)
Muzica de cimpoaie si o vegetatie foarte diversa. Flori pe marginea drumului. La noi nici iarba nu creste pe marginea drumului.
Am mancat 10 soiuri de branza si am baut toate soiurile de cidru.
M-am intins pe nisip pe o plaja alba.
Am mers cu avionul, cu trenul, cu masina, cu barca, cu vaporul, cu bicicleta.

All in all, cea mai buna vacanta de care m-am bucurat vreodata. All it takes is a bit of freedom.