vineri, ianuarie 07, 2011

Never let me go




Citind, am avut senzatia ca sunt din nou in liceu, cu o caricatura mai rautacioasa si usor mitomana, o hiperbolizare a Deliei.
M-am intrebat de unde senzatia, pentru ca noi n-am avut un "Tommy"...dupa care mi-am adus aminte de seara unui bal de majorat, in care am ratacit pe holuri si apoi pe strazi, dupa ce i-am prins pe ea si Tudor sarutandu-se intr-un colt intunecat. Nu mai stiu daca chiar am prins privirea ei usor triumfatoare, sau doar mi-am imaginat-o.

Si dorinta mea de a-i face pe plac, de a gravita in jurul ei, de a dovedi ca sunt la acelasi nivel.
de ce, de ce?