marți, octombrie 13, 2009

Synchronicity

Mi s-a intamplat o chestie tare interesanta azi dimineata.
In timp ce citeam cartea asta (pe care initial n-am prea putut-o suferi, dar m-am gandit ca ceva de invatat pentru mine trebuie sa fie in ea), am dat peste un pasaj care m-a facut sa ma opresc putin:
"Just remember that the antidote to fear is love."

De obicei ascult muzica la casti dimineata. Iar in secunda urmatoare, am auzit
"Will you choose fear?
Will you choose love?"

(undeva la 0:40)


Which reminds me -
ieri seara vorbeam cu Ruba (my coach) despre teama mea de a pleca din mediul corporatist si a face ce imi place in realitate. Despre ce mi-ar trebui ca sa ma simt safe, sa cred ca as putea sa ma autosustin din coaching.
So..right now I choose fear.

Dar am senzatia pregnanta ca ceva se intampla in jur, ca voi crea o schimbare. Iar sincronicitatea de azi dimineata imi da incredere. Si totusi cartea asta nu e chiar asa rea.

Wedding dresses and books on saints

Am avut onoarea, ieri, de a proba o rochie de mireasa extraordinara.
Prima, de altfel.
Pe care nu am sa mi-o cumpar.

Am zis ca, pe sistemul "strugurii erau acri", o sa fac un sistem de evaluare al rochiilor de mireasa. Trei factori care conteaza:
The "Special" factor - adica cat din rochie e "pe sufletul meu" - 50% si nota 10
Confortul - adica sa ma pot misca in ea, si sa fie adecvata vremii - 20% si nota 5
Pret (pentru ca, deh, trebuie luat in calcul) - 30% si nota 1.

Therefore, dand notele aferente tuturor celor trei factori, nota finala a rochiei (pe o scara de la 1 la 10) este 6.3. Nu-i asa ca strugurii sunt foarte acri? Sigur am sa gasesc si altele...

In alta ordine de idei, citesc o noua carte. Se cheama "The Saint, The Surfer and the CEO" de Robin Sharma, si este o copie palida de "Profetiile de la Celestine" combinata cu "Mananca, roaga-te, iubeste". Tot un tip care in mod miraculos isi schimba viata, gaseste mentori in fiecare colt al lumii, mentori care din primele 5 minute se comporta de parca l-ar fi cunoscut dintotdeauna, si se ofera sa-i impartaseasca rapid filozofia lor de viata. Deocamdata am ajuns la "Father Mike", preot din Roma ("Father Mike"?? Really now...) care asculta Frank Sinatra si vorbeste ca un predicator din Harlem mai degraba decat un preot catolic din inima Europei.
Am fost prea dura?
Cand o carte isi propune sa-mi schimbe filozofia de viata, si sa-mi dea lectii, ar face bine sa spuna asta pe sleau. Nu sa construiasca niste personaje caricaturale de teatru de papusi.