lonely lonely lonely

Soundtrack pentru condus noaptea, prin padure, cu brazi si crengi negre luminate vag.

Si planete rotindu-se undeva departe in intunecime.

Fluffy grey

Ma infasor in salul meu calduros, gri pufos. Imi place tare mult senzatia pe care mi-o dau salurile si fularele infasurate in jurul umerilor si gatului. In special cand afara e frig si ceata si vreme de toamna-iarna.

I miss closeness.

Fall Anchors

Bloody cold...

It's bloody cold out there. Ceea ce ma face sa tanjesc dupa o cana de ceai fierbinte, pe care o top off cu o bomboana, sau un pic de ciocolata.

Toamna racoroasa ma face sa:

- ma imbrac in negru pufos si gros

- ies la mai multe cafenele si ceainarii decat in restul anului

- beau ciocolata calda, ceai cu lapte si sa ii simt gustul mai puternic

- ma dau cu parfumuri noi, pe care sa le asociez, nostalgic cu perioada asta (Givenchy Play e o reeditare mai comerciala a vechiului meu Oblique, scos de pe piata...)

- deschid sezonul ojei visiniu inchis (Chanel dark red :D :D)

- ascult PJ Harvey si alte muzici feminine intunecate si usor depresive.

Beautifullness

Incet incet revin.
Mi-am ignorat telefonul, ieri. Am ramas agatata intr-o frantura de lume pictata - o padure, noaptea.
Apoi au venit oamenii si am contemplat schimburile de replici, gesturi si rasete care ne fac sa ne simtim atat de bine.

Si undeva intre toate astea, o zi de duminica, de toamna, un dor de copaci si de frunze aramii. Cred ca mergem la munte, weekendul viitor.

Not Today

Azi nu muncesc - mintea mea nu functioneaza pe sablonul Powerpoint si strategie.

In schimb vibreaza usor la franturi de sunet (Depeche, Enjoy the Silence azi dimineata) sau la schimbari de lumina. Astept sa se faca dupa-amiaza, sa inchei rapid ziua asta de imitatie, si sa trec in home environment.

Un ghem de calti din care incep sa descos.
Ceva intunecat.
Un fir de lana pufos.
Cozy si catifelat.
Dear darkness.

There's a ghost in my lungs and sighs in my sleep
wraps itself around my tongue and softly speaks
then it walks with my legs
to fall at your feet

I become a vessel.

Running dry

Scriam, nu demult, ca imi place sa ma scufund in lumea mea interioara. De care nu mai am timp si inspiratie, de cand mi-am schimbat jobul.
Gandesc pragmatic si devotat corporatist. Devin din ce in ce mai buna la ceea ce fac si-s concentrata pe rezultate. Si tocmai, din prea multe rezultate, imi lipseste spleen-ul.
Imi lipseste nefericirea interioara, plictiseala fata de lumea inconjuratoare, care inainte ma facea sa ma intorc catre detalii, catre ascunzisuri, sa vad lucruri pe care altii le trec cu vederea, si apoi sa le exacerbez si sa mi le agat in camera mea intunecata.

Cred ca asa incepe devenirea catre om obisnuit.
Oare, tocmai faptul ca imi dau seama de asta, ma mai tine agatata, intr-un fir subtire, de mine cea dinainte?

"Alice
How will you find your way?"

Alice

Am avut o criza de nebunie duminica.
M-am apucat sa imi caut desenele vechi despre Alice. Urmarita de ideea unei imagini visate de mult, acum mai multi ani, cand jucam jocul, si ma ratacisem intr-o padure de coloane, ajungand apoi intr-o gradina imprejmuita cu un gard de piatra.
O lume suspendata in mintea mea.
O imagine foarte asemanatoare, in concept-art-ul filmului.


M-am apucat sa o pictez frenetic.
Cand pictez, ma grabesc atat de tare sa scot imaginea din minte, incat tot restul ingheata in jurul meu. Incerc sa mentin starea respectiva, care e atat de "fleeting", atat de efemera, atat de usor de pierdut. Dar muza e mai puternica decat mine, ma intoarce pe dos si eu sunt doar varfurile degetelor mele, si amestecul de culori.

Am avut senzatia lui Ender, care visa si juca o realitate alternativa. Care in cele din urma se dovedeste cat se poate de adevarata.
Asa si eu, sunt sigura ca undeva lumea lui Alice exista. Intr-un fel, ma simt acolo mult mai acasa ca aici.

Fa-sci-na-tion

O parte din mine traieste pentru a fi un cristal cu o mie de fete.
Pentru a fascina.

Am o lume interioara bogata in care te poti pierde. Ca o gradina tropicala, insorita si umeda, cu flori mari si bogate, cu gaze multe si frunze de toate nuantele de verde. Ma atrage si ma imbata, si acolo ma simt acasa.

Imi construiesc o panza de paianjen in jurul ei. Si cand cineva se apropie, si merge pe fir, descopera inca o comoara. Si inca una, intr-un cotlon ascuns. Undeva in fundul pesterii sunt eu, care rad infundat.

Come, you.