Mergand azi de la metrou catre birou, in societatea glorioasa a oamenilor care lucreaza intre Craciun si Revelion (intre noi fie vorba, poate sa fie si o modalitate interesanta de socializare pentru workoholicii care prefera sa-si miste fundul din pat, in loc sa stea acolo cu laptopul in brate - plus ca primesti un bonus la imagine ;) ) ...asa, deci - in multimea deasa ca trei fire dintr-un cap chel, am observat cu stupoare ca proportia de sexe era undeva pe la 80% femei!!! Ce-i asta, oameni buni? Inseamna ca noi suntem mai proaste si mai disperate dupa munca? Sau ca majoritatea ne inchipuim ca institutia in care lucram o sa se inece daca nu suntem noi acolo cu stindardul in varf, sa o sustinem trei zile?
Offf...Drept pentru care macar savurez (cat poate fi vorba...) o zi de liniste in care nu zumzaie nici un telefon. Se poate si asa!

X mas cards

Am vazut ceva frumos ieri pe drum spre metrou - la Posta de langa Amzei, o tanara madame care introducea un teanc de scrisori una cate una in cutia rosie. Plicurile erau roz si rosii. M-am intrebat daca mai scrie cineva scrisori pentru Mos Craciun. Apoi mi-am adus aminte de cartea lui Tolkien despre Mosul si Ursul Polar care scrie cu o gheara cand Mosul e bolnav - cum o fi sa fii copil si sa primesti scrisori de la Mos Craciun??

Inca imi doresc cartea asta de la Craciunul trecut, si sunt curioasa daca o sa o primesc sometime soon. :D

Evident ca am zambit foarte larg pe inca vreo 50 de metri pana la intrarea la metrou - de fiecare data cand mi se intampla asta ma gandesc ca oamenii care trec pe langa mine sunt contrariati..."cum adica, sa zambesti asa pe strada, ca prostul care rade cand isi aminteste de ceva."...cred ca e mai degraba stupid sa mergi incruntat cu capul in pamant, ca inutilul care nu vede dincolo de pasul urmator.

Work - between hell and whatever else there is

Ce inseamna un manager. Fie poate sa iti deschida drumuri, sa sparga bariere pentru tine si sa te scoata din orice rahat posibil, sau poate sa iti arate cat de tare e el si cum stie mai bine sa respecte procedurile. Pe care evident tu ar trebui sa pleci capul si sa le accepti, ca doar altii ca el le-au inventat si din moment ce tu nu esti in locul lui, n-ai dreptul sa judeci.
Cel mai trist e cand cel de deasupra ta este din categoria cea buna, iar cel care ia de fapt deciziile este din cea din urma.

Dar in fine. Azi pe metrou in drum spre birou (I love metroul - imi da un ragaz de introspectie rapida in fiecare dimineata) mi-am dat seama ca pastrarea sanatatii mele mintale presupune altceva. Nu sa ma stradui sa pastrez un pic de timp pentru mine si lumea mea fantasmagorica, printre picaturi. De fapt sa traiesc in ea, asa cum imi doresc de fapt, si sa o aduc cu mine...in fond, munca mea e o modalitate de a-mi castiga existenta. Sa fiu un pustnic pe o insula inconjurata de ape ar fi cam plictisitor.
Evadarea IN cotidian este cu mult mai interesanta.

Lumea de dincolo - si joy of life

Intamplator sau nu, am visat ca ma plimbam prin lumea mortilor, care era oarecum asemanatoare cu plaja din "Lost" - o padure langa o plaja, apa limpede in care am intrat pana la genunchi.

Ged si Arren din a treia carte "Earthsea" pe care am terminat-o in seara asta au ajuns in final si ei in acelasi loc, insa descris diferit..gloomy.

Si totusi mesajul cartii este unul foarte pozitiv -ca sa intelegi moartea trebuie sa o accepti. Iar daca o accepti, inveti sa pretuiesti viata. Fara aceasta "frica", fiecare zi este mohorata.

"Listen to me, Arren. You will die. You will not live forever. Nor will any man nor any thing. Nothing is immortal. But only to us is it given to know that we must die. And that is a great gift: the gift of selfhood. For we have only what we know we must lose, what we are willing to lose...
{...}That is the message that those who know how to hear have heard: By denying life you may deny death and live forever!
{...}You were born to power, Arren, as I was; power over men, over men's souls; and what is that but power over life and death? You are young, you stand on the borders of possibility, on the shadowland, in the realm of dream, and you hear the voice saying Come. But I, who am old, who have done what I must do, who stand in the daylight facing my own death, the end of all possibility, I know that there is only one power that is real and worth the having. And that is the power, not to take, but to accept."

Femeile si masinile

Probabil o idee mai veche - dintr-un pillow talk acum cateva seri.

"Crezi ca eram frumoasa sau interesanta cand m-ai cunoscut?" (Intrebare incuietoare - nu o puneti niciodata unui barbat...e la fel ca cea cu "draga, crezi ca m-am ingrasat?")
"Pai...e greu de spus..." (as said..incuietoare) "...hai sa-ti exemplific altfel. Femeile frumoase sunt intr-un fel periculoase. Sunt ca masinile de viteza. Tanjesti dupa un Ferrari, te uiti dupa el pe strada, dar, sa fim seriosi, nu ti-ai lua niciodata un Ferrari ca sa te duci cu el la servici sau sa il folosesti ca masina de zi cu zi. In plus, e si foarte greu si scump de intretinut."
"Deci majoritatea barbatilor isi doresc Ferrari dar isi cumpara Dacii..?"
(no wonder ca sunt niste frustrati cand ajung la varsta de mijloc!!)
"E, nu neaparat. Mai exista pe de alta parte si masinile de Formula 1, care sunt facute pentru viteza, si pe care chiar nu ti le-ai putea cumpara. Esti norocos daca dai o tura cu una o data in viata.." (hm...worrysome, isnt' it? aici vorbim deja de prostituate de lux!)

Discutia s-a incheiat cu glume si rasete pe seama Citroen-ului Picasso cel nou (masina de familie, huge...deci cu fundul mare??).
I like to think of myself as a concept car.

Earthsea

beautiful books & philosophy of magic.

Bineinteles, ca orice carte despre magie&such, trebuie musai ecranizata de minunatul Hollywood, care nici macar n-are rabdarea sa citeasca cum trebuie cartile.
Tenar imbracata in rosu, Thar slaba si Kossil blonda. Iar Ged alb la fata. Oh what a dread.
http://www.scifi.com/earthsea/

(which reminds me of the Scarlett miniseries, in care S. era jucata de o actrita cu ochi...caprui).
Dar probabil ca daca esti american sau pur si simplu you don't give a shit on reading the book, e totalmente ok. Daca implica o tipa buna si eventual un tip cu ceva muschi pe el, e suficient.

to the other world

O zi foarte goala..de asta imi spun uneori ca ar trebui sa apreciez plictiseala mai mult.
Un longing distant in mine - "longing" - pentru cine nu stie, in afara de mine si D., este o dorinta surda catre ceva anume, de cele mai multe ori nedefinit.
Lumea de dincolo se insinueaza foarte des in ultima vreme, prin vise si umbre care trec pe langa mine. Alexandra zicea zilele trecute ca sunt oameni care traiesc in lumea lor si nu-i prea poti scoate de acolo, cum ar fi o colega de-a ei de scoala care simte ca are o menire speciala pe lumea asta. Am zambit probabil destul de evident, pentru ca spunea asta ca si cand un asemenea sentiment ar fi idiot si de neinteles, dar pentru mine atat de cunoscut...Cat de mult m-a macinat acum cativa ani. Citind Dune ma gandeam ca eu voi fi K.H. al generatiei mele, ca in mine exista o scanteie care va inflori la un moment dat, ca pielea de pe umerii mei se va sparge si au sa-mi creasca aripi in vazul tuturor. Pana la urma toate gandurile astea s-au umplut de praf la umbra vietii de la 9 la 7. But for sure this is not to be known by ignorants...cu malitiozitate i-am spus Alexandrei ca poate greseala fetei fusese tocmai ca ii dezvaluise ei acest lucru. You can only understand the spark if you yourself have the chaos inside.
But in the end, am zile ca cea de azi in care nu fac altceva decat sa citesc, sa scriu si sa dau lumii umbrelor ce e al ei. This keeps me sane.

Kaos

Toata treaba asta cu blogul pe care nu il citeste nimeni devine vag amuzanta. Lumea se conecteaza prin zeci de motoare si motorase online si de fapt nimeni habar n-are ..sau probabil isi inchipuie ca au habar. Open space-ul are niste bariere nevazute.

"esti suparata?" ..."Nu, doar am atatea de facut incat mi se pare un lux sa lancezesc cateva minute online." M-am lasat de fumat si nu ma mai pot autodistruge pe bucatele, in pauze mici, afara.

Seen Pan a few days ago.

O poiana portocalie cu copaci incetosati. E o poza de pe deviantart vag asemanatoare.

Un vis cu o caprioara calcata de o masina.

O camera intr-o cladire veche, cu o lumina chioara. Mama, alaturi, nu putea sa doarma, ca si mine. Tipetele vecinei mele nebune se insinueaza in orice vis care include cladiri, se ascund in pereti.

Iar tu, X, iti inchipui ca daca scrii o carte poti exorciza ceva din nebunie..sau ca cineva te va intelege? Nu esti decat la nivelul celor care citesc carti de Coelho si se simt profunzi. Fiecare e la un anumit nivel al palniei.

Pana la urma fiecare isi inchipuie ca gratiile sunt fie aurite, fie nu exista.

This life

Acest blog arata cam shitty, plus ca oricum nu il citeste nimeni.
Si daca blogger tot transforma totul in romana, instant, m-am gandit sa scriu si eu in romana. Oricum scrisul meu in ultimii ani decade in mod constant, iar de la miile de mailuri corporatiste scrise in engleza, modul in care tastez pare un spellcheck automat pentru limba engleza...

asa ca decad. sanatatea mea se duce pe campii. mintea mea la fel, incetul cu incetul. ar trebui sa schimb numele blogului, ca cine stie, toata munca mea de recruiter s-ar duce dracului daca s-ar vedea ce devin in minunata mea cariera. Dar anyway, se mai intampla si la case mai mari. Incerc sa transform modul in care muncesc. mi-am dat seama ca un concediu nu ma va ajuta sa ma pun pe picioare. In doua luni voi fi exact la loc. munca nu o sa devina mai putina. dar ar trebui sa devin eu mai desteapta :)) si sa ma organizez ceva mai bine. Asa ca am inceput. Azi a fost o zi buna, una din cele in care te afunzi intr-o mare de date, le analizezi si la final spui "Da, stiu ceva mai multe decat la inceput, stiu ce se intampla aici."

In fine. probabil ca o sa sterg post-ul asta la un moment dat.
Otherwise, dincolo de spleen-ul de mai sus (ce bine ar fi daca as avea macar putin de spleen! asa, un coltisor din care sa rontai! m-as lafai in plictiseala...ce dor imi e sa ma plictisesc...), incerc sa mai citesc cate ceva. Ca sa nu rancezesc de tot. Amantele (tradus in mod stupid, nu e vorba de doua femei impreuna, ci de doua femei care iubesc) - scris intr-un mod care mi-a adus aminte de Dogville. Ma intreb daca nu tot asa ne calcam si noi in picioare, zi de zi. Ne distrugem cate putin. Invatam sa ne comportam in mod adecvat in business, sa fim inteligenti emotional. Si cu parintii sau cu cei pe care ii iubim dam de pamant, ca, deh, trebuie sa ne refulam cumva.

Am prostul obicei ca atunci cand sunt in depresie, sau intr-o stare ce trece de mijlocul axei negative, sa merg mai departe. Nu ma intorc, ma afund din ce in ce mai mult. De obicei ies pe partea cealalta, obosita, zdrentuita, insa la lumina. Mi-e teama ca daca as incerca sa ma intorc n-as gasi drumul...

Smokey Joe

"it terrifies me"

sung by Tori as Pip, in a red dress. falling on the floor, singing in a hoarse voice.

Something breaks inside me each time I listen to her, since the concert.
I must be going a slight bit mad. I used to call this "moonlightning" - being repelled by something you love.

my world is turning..not upside down but inside out. The colours are changing in a grotesque way. I am tired, and have the little masochist satisfaction of working myself to exhaustion.

Something must change here otherwise I will collapse.