Mergand azi de la metrou catre birou, in societatea glorioasa a oamenilor care lucreaza intre Craciun si Revelion (intre noi fie vorba, poate sa fie si o modalitate interesanta de socializare pentru workoholicii care prefera sa-si miste fundul din pat, in loc sa stea acolo cu laptopul in brate - plus ca primesti un bonus la imagine ;) ) ...asa, deci - in multimea deasa ca trei fire dintr-un cap chel, am observat cu stupoare ca proportia de sexe era undeva pe la 80% femei!!! Ce-i asta, oameni buni? Inseamna ca noi suntem mai proaste si mai disperate dupa munca? Sau ca majoritatea ne inchipuim ca institutia in care lucram o sa se inece daca nu suntem noi acolo cu stindardul in varf, sa o sustinem trei zile?
Offf...Drept pentru care macar savurez (cat poate fi vorba...) o zi de liniste in care nu zumzaie nici un telefon. Se poate si asa!

X mas cards

Am vazut ceva frumos ieri pe drum spre metrou - la Posta de langa Amzei, o tanara madame care introducea un teanc de scrisori una cate una in cutia rosie. Plicurile erau roz si rosii. M-am intrebat daca mai scrie cineva scrisori pentru Mos Craciun. Apoi mi-am adus aminte de cartea lui Tolkien despre Mosul si Ursul Polar care scrie cu o gheara cand Mosul e bolnav - cum o fi sa fii copil si sa primesti scrisori de la Mos Craciun??

Inca imi doresc cartea asta de la Craciunul trecut, si sunt curioasa daca o sa o primesc sometime soon. :D

Evident ca am zambit foarte larg pe inca vreo 50 de metri pana la intrarea la metrou - de fiecare data cand mi se intampla asta ma gandesc ca oamenii care trec pe langa mine sunt contrariati..."cum adica, sa zambesti asa pe strada, ca prostul care rade cand isi aminteste de ceva."...cred ca e mai degraba stupid sa mergi incruntat cu capul in pamant, ca inutilul care nu vede dincolo de pasul urmator.