Am vazut ceva frumos ieri pe drum spre metrou - la Posta de langa Amzei, o tanara madame care introducea un teanc de scrisori una cate una in cutia rosie. Plicurile erau roz si rosii. M-am intrebat daca mai scrie cineva scrisori pentru Mos Craciun. Apoi mi-am adus aminte de cartea lui Tolkien despre Mosul si Ursul Polar care scrie cu o gheara cand Mosul e bolnav - cum o fi sa fii copil si sa primesti scrisori de la Mos Craciun??
Inca imi doresc cartea asta de la Craciunul trecut, si sunt curioasa daca o sa o primesc sometime soon. :D
Evident ca am zambit foarte larg pe inca vreo 50 de metri pana la intrarea la metrou - de fiecare data cand mi se intampla asta ma gandesc ca oamenii care trec pe langa mine sunt contrariati..."cum adica, sa zambesti asa pe strada, ca prostul care rade cand isi aminteste de ceva."...cred ca e mai degraba stupid sa mergi incruntat cu capul in pamant, ca inutilul care nu vede dincolo de pasul urmator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu