Today, for some reason, I am happy...

Vinerea e o zi tare frumoasa. Ziua in care citesc blogurile pe care le urmaresc. Nu-s multe, dar in circa o saptamana se strang destule postari care ma inspira.
Iar azi am ascultat (din seria "pe repeat")...don't kick me..."Jai Ho" din coloana sonora a lui Slumdog Millionaire. I know, e o semi-manea..dar am o parte cat se poate de comerciala care se simte atrasa de muzica asta cu tenta orientala. Si imi place pentru ca e atat de optimista.
Cum spuneam, am senzatia aceea pozitiva ca toate piesele cad cum trebuie, si ca ceva bun se intampla. Daca as putea sa arunc o privire cateva saptamani mai incolo, sa vad...(Imi doresc un anumit job foarte mult - atat de mult incat ma intreb daca o sa-l iau, ce o sa imi doresc mai departe... - si sunt foarte curioasa daca senzatia asta de bine o sa se transforme si in realitate).

Otherwise, azi e soare deci coeficientul de bien-etre creste considerabil.
Trebuie sa primesc martisoare, flori si sa ma gandesc ce vreau de ziua mea.

In alta ordine de idei, am terminat de citit recent "Neverwhere", a lui Neil Gaiman, care e un geniu...Actiunea (foarte dark and broody) situata intr-o lume paralela, de sub Londra (London Below), cu protagonistii Door (o fata care poate deschide usi, oriunde, cu parul rosu si imbracata intr-o rochie de zdrente dantelate), Marquis de Carabas, personaj creat dupa chipul si asemanarea Motanului Incaltat, si preferatul meu, Old Bailey, care locuieste pe varful unei cladiri, creste pasari si e imbracat din cap pana in picioare in pene si puf. Ei fug prin catacombe de doi ucigasi platiti sa o prinda pe Door, stau de vorba cu ingerul Islington si cauta o cheie care sa deschida portile catre Rai. Desi are un happy-end rapid si previzibil, cartea e foarte vizuala si plina de un umor sardonic.

...si am mai gasit un site foarte interesant si ca de obicei with a dark twist:
http://www.enchanteddoll.com/

enjoy spring...

Crisis. readjustment

Au inceput sa se inchida magazinele pe Calea Victoriei. Hugo Boss are vitrinele goale de vreo 2 saptamani. Oare atata dureaza reinnoirea colectiei pentru primavara? Ma indoiesc.

Peste tot scad marjele, profiturile, vanzarile, salariile, se taie capete.
Facem scenarii, de la cele mai inspaimantatoare, la cele la care aproape nu indraznim sa speram.
Afara iese din cand in cand soarele.
Mai aflu o veste buna - Darwi si-a gasit in sfarsit job. Poate ca zilele nu sunt atat de negre.
Vine primavara.
Punem bani deoparte, bem ceai in cana de plastic si reinventam garderoba existenta.
Ciudat ca in afara de un pic de grija in the back of my mind, adaptarea asta ma anima. Ma gandesc la cat de bine aratau femeile in anii 30, desi nu cred ca aveau bani sa se aranjeze la coafor in fiecare zi. De-abia o sa aruncam si noi consumerismul la cos, si o sa apreciem mai mult ce avem.

Interconnectedness

http://fiftypeopleonequestion.com
Am gasit un site foarte cool, si in timp ce ma uitam la filmulet si ma gandeam de ce mi se pune un nod in gat, mi-am dat seama de un lucru.
Acelasi motiv pentru care mi-a placut atat de mult ideea lui Jonathan Harris de a filma "povestile" oamenilor.
Acelasi motiv pentru care imi place sa fac interviuri. Sau sa tin training. Sau sa fac coaching.

E nevoia de a ma simti conectata la un "ceva" care arata ca o minge de calti - gandurile, perceptiile si sentimentele celor din jur, sau de peste mari. Suntem atat de complicati si totusi atat de simpli toti.

You've grown to be quite ugly, my darling one...

Am dat (probabil intamplator) peste blogul Deliei. Acolo unde ma asteptam sa fie ganduri profunde, scrieri alambicate si cuvinte care ma fac sa vreau sa citesc mai mult, mai des...am gasit macro-urile simple si linkuri la filmulete de pe TED pe care le vazusem acum cateva luni.
And you're no more beautiful to me, ma gandesc cu o satisfactie rautacioasa. Un fel de oglinda "cine-i cea mai fascinanta din tara?"...
But that doesn't stop me from missing you, or who you were to me.