Still underneath the surface

Inca in fantana cu melancolie. Am amanat ideea de a scrie macar o vreme. Tot mai scriu in cand asa ca what the heck am zis sa pun si in pixeli.
Sunt intr-o stare de semi-adormire. Desi am cateva (prea putine si prea putin interesante) proiecte noi, ignor ziua. Parca mi s-ar topi incet creierul. Ajung acasa si lancezesc. Cred ca dau incet intr-o stare patologica pentru ca in afara de inghetata, nu prea am pofta de nimic. God bless Ice cream.
Scot cate un cuvant catre colegii mei. Daca s-ar putea sa nu interactionez deloc ce bine ar fi.
Apoi m-am gandit ca ar trebui sa fac ceva cu mine, macar sa arunc o sfoara peste marginea putului cu melancolie. Daca nu se prinde de nimic, asta e.
De citit carti de automotivare. Din alea care te ajuta sa-ti dai seama (if!) ca esti bun de ceva in viata.
De mancat totusi cat mai multa inghetata.
De dormit cat mai mult (profitat de starea asta de somnolenta continua) si visat macar ceva constructiv, pe care sa-l pictez apoi.
De vazut filme, cat mai multe filme. Inghetat creierul si mintea in starea vegetativa cu ochii lipiti de ecran. Sweet forgetfulness.
Nu stiu de ce, am senzatia ca cele de mai sus nu ma vor face sa ma simt mult mai bine.
Am pictat saptamana trecuta (inainte sa pic in butoiul mai sus mentionat) o imagine destul de draguta. Inspiratie pentru picturi nocturne de la Stephanie Pui Mun Law - www.shadowscapes.com.

Official failure

Well now, asteptarea de cateva luni a luat sfarsit. Si nu in modul cel mai fericit.
Pe scurt, mi-am dorit o pozitie, am aplicat la ea, si nu am fost aleasa dintre finalisti. Si nu la modul frumos, ci la modul *other corner screaming "anyone BUT her!!!"*
Partea buna e ca macar s-a terminat. Stim o treaba, e pusa pe masa si acum putem purcede mai departe.
Ce se intampla acum:
vorba Deliei "Pe o scara de la 1 la 100, cat de suparata esti?" "Aaa, nu-s asa suparata. Sunt pe la 40 - 50." "Esti undeva peste 50."
tot vorba Deliei "Si acum cum te simti?" "Sunt plina de sictir...cam din martie incoace." "Hmmm, martie, aprilie, mai...cam multe luni de sictir. Tre' sa-i dai cumva drumul, ca ai o galeata plina, si se vede."
Ma voi duce acasa si ma voi baga in pat, cu o cutie mare de inghetata. Sau eventual cu o baie in ulei de trandafir inainte. Si eventual cu un cocktail. Tot e bun si rejection-ul la ceva. Ai un motiv sa te remontezi dupa aceea.

insanity lurkes over the corner

Un post de jurnal, mai putin de blog.
Uneori mi se invalmasesc gandurile, in special dimineata, in drum spre munca. Se creeaza un zumzet in mintea mea. Incep sa scriu, in minte, ca sa trec pe hartie sau pe ecran, mai tarziu - dar odata ce intru pe usa de sticla, totul dispare. "Neatza." "Neatza." Sunt inca un pic pierduta. Apoi ma asez la birou si apas pe buton. Si totul se cristalizeaza, ingheata frumos si devine clar, business-like si incolor.
Ma gandesc ca lumea asta din mintea mea o sa-si ceara partea la un moment dat. O sa ma scufund complet in vise, desene, muzica, franturi de carti si imagini. Nu o sa mai recunosc pe nimeni si o sa stau toata ziua in pat, in semiintuneric. In fiecare dimineata simt cum imi aluneca un calcai in groapa asta pe care mi-o sap singura. Si cumva...imi doresc sa cad cu totul in ea, sa ma abandonez nebuniei care ma pandeste dupa colt. To the sweet insanity, sweet escape.