Scriam, nu demult, ca imi place sa ma scufund in lumea mea interioara. De care nu mai am timp si inspiratie, de cand mi-am schimbat jobul.
Gandesc pragmatic si devotat corporatist. Devin din ce in ce mai buna la ceea ce fac si-s concentrata pe rezultate. Si tocmai, din prea multe rezultate, imi lipseste spleen-ul.
Imi lipseste nefericirea interioara, plictiseala fata de lumea inconjuratoare, care inainte ma facea sa ma intorc catre detalii, catre ascunzisuri, sa vad lucruri pe care altii le trec cu vederea, si apoi sa le exacerbez si sa mi le agat in camera mea intunecata.
Cred ca asa incepe devenirea catre om obisnuit.
Oare, tocmai faptul ca imi dau seama de asta, ma mai tine agatata, intr-un fir subtire, de mine cea dinainte?
"Alice
How will you find your way?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu