Incet incet revin.
Mi-am ignorat telefonul, ieri. Am ramas agatata intr-o frantura de lume pictata - o padure, noaptea.
Apoi au venit oamenii si am contemplat schimburile de replici, gesturi si rasete care ne fac sa ne simtim atat de bine.
Si undeva intre toate astea, o zi de duminica, de toamna, un dor de copaci si de frunze aramii. Cred ca mergem la munte, weekendul viitor.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)

0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu