Work - between hell and whatever else there is

Ce inseamna un manager. Fie poate sa iti deschida drumuri, sa sparga bariere pentru tine si sa te scoata din orice rahat posibil, sau poate sa iti arate cat de tare e el si cum stie mai bine sa respecte procedurile. Pe care evident tu ar trebui sa pleci capul si sa le accepti, ca doar altii ca el le-au inventat si din moment ce tu nu esti in locul lui, n-ai dreptul sa judeci.
Cel mai trist e cand cel de deasupra ta este din categoria cea buna, iar cel care ia de fapt deciziile este din cea din urma.

Dar in fine. Azi pe metrou in drum spre birou (I love metroul - imi da un ragaz de introspectie rapida in fiecare dimineata) mi-am dat seama ca pastrarea sanatatii mele mintale presupune altceva. Nu sa ma stradui sa pastrez un pic de timp pentru mine si lumea mea fantasmagorica, printre picaturi. De fapt sa traiesc in ea, asa cum imi doresc de fapt, si sa o aduc cu mine...in fond, munca mea e o modalitate de a-mi castiga existenta. Sa fiu un pustnic pe o insula inconjurata de ape ar fi cam plictisitor.
Evadarea IN cotidian este cu mult mai interesanta.

Lumea de dincolo - si joy of life

Intamplator sau nu, am visat ca ma plimbam prin lumea mortilor, care era oarecum asemanatoare cu plaja din "Lost" - o padure langa o plaja, apa limpede in care am intrat pana la genunchi.

Ged si Arren din a treia carte "Earthsea" pe care am terminat-o in seara asta au ajuns in final si ei in acelasi loc, insa descris diferit..gloomy.

Si totusi mesajul cartii este unul foarte pozitiv -ca sa intelegi moartea trebuie sa o accepti. Iar daca o accepti, inveti sa pretuiesti viata. Fara aceasta "frica", fiecare zi este mohorata.

"Listen to me, Arren. You will die. You will not live forever. Nor will any man nor any thing. Nothing is immortal. But only to us is it given to know that we must die. And that is a great gift: the gift of selfhood. For we have only what we know we must lose, what we are willing to lose...
{...}That is the message that those who know how to hear have heard: By denying life you may deny death and live forever!
{...}You were born to power, Arren, as I was; power over men, over men's souls; and what is that but power over life and death? You are young, you stand on the borders of possibility, on the shadowland, in the realm of dream, and you hear the voice saying Come. But I, who am old, who have done what I must do, who stand in the daylight facing my own death, the end of all possibility, I know that there is only one power that is real and worth the having. And that is the power, not to take, but to accept."

Femeile si masinile

Probabil o idee mai veche - dintr-un pillow talk acum cateva seri.

"Crezi ca eram frumoasa sau interesanta cand m-ai cunoscut?" (Intrebare incuietoare - nu o puneti niciodata unui barbat...e la fel ca cea cu "draga, crezi ca m-am ingrasat?")
"Pai...e greu de spus..." (as said..incuietoare) "...hai sa-ti exemplific altfel. Femeile frumoase sunt intr-un fel periculoase. Sunt ca masinile de viteza. Tanjesti dupa un Ferrari, te uiti dupa el pe strada, dar, sa fim seriosi, nu ti-ai lua niciodata un Ferrari ca sa te duci cu el la servici sau sa il folosesti ca masina de zi cu zi. In plus, e si foarte greu si scump de intretinut."
"Deci majoritatea barbatilor isi doresc Ferrari dar isi cumpara Dacii..?"
(no wonder ca sunt niste frustrati cand ajung la varsta de mijloc!!)
"E, nu neaparat. Mai exista pe de alta parte si masinile de Formula 1, care sunt facute pentru viteza, si pe care chiar nu ti le-ai putea cumpara. Esti norocos daca dai o tura cu una o data in viata.." (hm...worrysome, isnt' it? aici vorbim deja de prostituate de lux!)

Discutia s-a incheiat cu glume si rasete pe seama Citroen-ului Picasso cel nou (masina de familie, huge...deci cu fundul mare??).
I like to think of myself as a concept car.

Earthsea

beautiful books & philosophy of magic.

Bineinteles, ca orice carte despre magie&such, trebuie musai ecranizata de minunatul Hollywood, care nici macar n-are rabdarea sa citeasca cum trebuie cartile.
Tenar imbracata in rosu, Thar slaba si Kossil blonda. Iar Ged alb la fata. Oh what a dread.
http://www.scifi.com/earthsea/

(which reminds me of the Scarlett miniseries, in care S. era jucata de o actrita cu ochi...caprui).
Dar probabil ca daca esti american sau pur si simplu you don't give a shit on reading the book, e totalmente ok. Daca implica o tipa buna si eventual un tip cu ceva muschi pe el, e suficient.

to the other world

O zi foarte goala..de asta imi spun uneori ca ar trebui sa apreciez plictiseala mai mult.
Un longing distant in mine - "longing" - pentru cine nu stie, in afara de mine si D., este o dorinta surda catre ceva anume, de cele mai multe ori nedefinit.
Lumea de dincolo se insinueaza foarte des in ultima vreme, prin vise si umbre care trec pe langa mine. Alexandra zicea zilele trecute ca sunt oameni care traiesc in lumea lor si nu-i prea poti scoate de acolo, cum ar fi o colega de-a ei de scoala care simte ca are o menire speciala pe lumea asta. Am zambit probabil destul de evident, pentru ca spunea asta ca si cand un asemenea sentiment ar fi idiot si de neinteles, dar pentru mine atat de cunoscut...Cat de mult m-a macinat acum cativa ani. Citind Dune ma gandeam ca eu voi fi K.H. al generatiei mele, ca in mine exista o scanteie care va inflori la un moment dat, ca pielea de pe umerii mei se va sparge si au sa-mi creasca aripi in vazul tuturor. Pana la urma toate gandurile astea s-au umplut de praf la umbra vietii de la 9 la 7. But for sure this is not to be known by ignorants...cu malitiozitate i-am spus Alexandrei ca poate greseala fetei fusese tocmai ca ii dezvaluise ei acest lucru. You can only understand the spark if you yourself have the chaos inside.
But in the end, am zile ca cea de azi in care nu fac altceva decat sa citesc, sa scriu si sa dau lumii umbrelor ce e al ei. This keeps me sane.