O zi foarte goala..de asta imi spun uneori ca ar trebui sa apreciez plictiseala mai mult.
Un longing distant in mine - "longing" - pentru cine nu stie, in afara de mine si D., este o dorinta surda catre ceva anume, de cele mai multe ori nedefinit.
Lumea de dincolo se insinueaza foarte des in ultima vreme, prin vise si umbre care trec pe langa mine. Alexandra zicea zilele trecute ca sunt oameni care traiesc in lumea lor si nu-i prea poti scoate de acolo, cum ar fi o colega de-a ei de scoala care simte ca are o menire speciala pe lumea asta. Am zambit probabil destul de evident, pentru ca spunea asta ca si cand un asemenea sentiment ar fi idiot si de neinteles, dar pentru mine atat de cunoscut...Cat de mult m-a macinat acum cativa ani. Citind Dune ma gandeam ca eu voi fi K.H. al generatiei mele, ca in mine exista o scanteie care va inflori la un moment dat, ca pielea de pe umerii mei se va sparge si au sa-mi creasca aripi in vazul tuturor. Pana la urma toate gandurile astea s-au umplut de praf la umbra vietii de la 9 la 7. But for sure this is not to be known by ignorants...cu malitiozitate i-am spus Alexandrei ca poate greseala fetei fusese tocmai ca ii dezvaluise ei acest lucru. You can only understand the spark if you yourself have the chaos inside.
But in the end, am zile ca cea de azi in care nu fac altceva decat sa citesc, sa scriu si sa dau lumii umbrelor ce e al ei. This keeps me sane.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu