Portishead

Warning. A nu se asculta in stari semidepresive.
On the other hand, albumul este elaborat, ciudat si totusi ceva mai melodic (imi pare mie) decat cele dinainte (Silence, Magic Doors, Small si the terrible killing sound of Machine Gun).
Un album care trebuie neaparat ascultat la casti din alea mari, "adevarate" si pe cat posibil NU cand afara bate soarele, asa ca acum:(.
Nick Cave, Portishead, Radiohead - nu sunt muzici de vara, asta e clar. Nu sunt de zi, ci de miezul noptii, de irealitate.

Zilele trecute in Carturesti (petrecand 45 de minute, luand cate o carte in mana doar ca peste 10 minute sa o pun din nou la loc - mi-e teama de carti, asta dupa ce am inceput vreo 3-4 si nu le-am mai putut termina, din varii motive. Nu mai vreau carti mediocre, care sa treaca pe langa mine, o istorie interesanta si atat. Vreau o carte care sa ma loveasca din plin, pe care sa mi-o amintesc dupa ani, ca Dune, ca Ender, ca Terramare, ca Anais Nin, ca Valurile, ca Strainul...Mi-am luat in cele din urma Salinger si Graham Greene. Ah, si inca ceva. Parca sunt din ce in ce mai prost traduse. Iau o carte de Iris Murdoch in mana - am citit aproape tot ce a scris - si nu o recunosc. But...maybe it's me) ...cum spuneam, zilele trecute in Carturesti aud din varful urechilor cateva acorduri foarte pe sufletul meu - intamplator am trecut pe langa player-ul dosit in colt si am vazut ca era vorba de Cafe Del Mar - Dreams 4. Pus pe wishlist.

Visez din nou, de circa 2-3 saptamani. Vise colorate, pline, suculente. Cand pot, dorm cate 9-10 ore. Azi noapte - facusem 40 de ani deja si ma cuprinsese disperarea pentru ca nu imi aminteam unde zburase timpul. Mi se parea ca mai am atat de putin de trait si ca nu voi putea realiza nimic. Apoi mi-am dat seama ca rezultatul se masoara in diferenta pe care o faci in viata fiecarui om, cate putin, insa cate o pata mare pe o linie altfel subtire.
Dupa ce mi-am gasit "florile" (n.a. - vis cu "mesaj" ca ar trebui sa gasesc o anumita specie de flori - gasita ulterior la o tiganca din Amzei, pe numele lor "ciocul berzei") -parca trec din nou printr-o perioada de "sensibilizare". Darwi spunea ca simte asta cand mananca ananas (tried it, didn't work).
Sunt 3 pasi, sau trei trepte:
1. realising the beauty IS there - o hiperacutizare a simturilor...
2. capturing it - prin desen sau muzica (acum cateva saptamani inainte sa adorm, mintea mea incepuse sa cante de una singura...)
3. trecerea dincolo. atunci cand acea "frumusete" nu mai vine din jur. Nu o mai poti captura sau controla. Te controleaza ea pe tine. Mi-e teama sa ajung aici. E vorba de incapacitatea creierului meu de a "cope with it all". E o limita atat de fina intre scufundarea asta a simturilor, si nebunie.