Lifetime crisis

I am quite restless. Din nou scriu in gand, si cum pagina asta a ajuns din pacate cam singurul loc in care mi-e foarte comod sa scriu, pentru ca e in acelasi timp publica si necitita, here goes...
I am quite restless. Am facut vreo 5 desene in ultimele 3 zile. Ascult PJ Harvey si mi-am pregatit o baie cu lavanda. Dar nu stiu daca asta o sa ma ajute sa trec peste criza de identitate de acum.

Ma agat prea mult de ideea de casatorie..sau de cerere. Ajung sa cred ca fie o sa plec, fie o sa refuz in momentul cand va veni. Iar dezamagirea si frustrarea ma fac sa fiu agasata si rea cu omul pe care in mod normal il iubesc.
The little crooked world isi cere dreptul. Dincolo de asta, am o stare de hipersensibilitate combinata cu extrema INUTILITATE. Nu sunt facuta sa fiu corporatista. Da, pot sa fiu in business, pot sa am succes dar nu ma va face fericita sau implinita. Eu vad imagini, eu pot crea imagini, din sunete, din stari, din muzica, din emotii. De ce ma irosesc la birou?

Citesc o carte geniala si incerc sa prelungesc perioada ei - "Presence" de Peter Senge si Otto Scharmer (multumesc, Ana!) zice ca daca te opresti din tumult, stai, asculti, incerci sa intri oarecum intr-o comuniune cu ceea ce e dincolo de tine, incepi sa vezi "the big picture", si cum tu esti o parte din acest big picture, iti dai seama incotro merge lumea. "you become part of the emerging future" - te duci cu valul, nu in contra lui.

Dar eu nu imi dau seama unde e valul meu.
Incerc sa "ascult" de cateva zile. Zilele astea au fost o tortura inceata. (nota: creierul unei femei - si in special al meu - nu se opreste niciodata din zumzait! Ii spui "taci!""..deci maine trebuie sa merg cu masina la birou ca dupa aceea trebuie sa ajung la x..." )
Am reusit totusi sa ajung la o prima teorie.
Toata ideea de mai sus cu "prezenta" se bazeaza pe ideea sistemelor. Un sistem este mai mult decat suma partilor si totusi in fiecare parte, sistemul este prezent la scara mai mica (fractali). Intr-un sistem, dicteaza componenta cea mai flexibila. Deci componenta care "vede" incotro se indreapta sistemul, il va "preveni" si va deveni liderul acestuia. Dar ca sa vezi ar trebui sa iti dai seama care e sistemul din care faci parte. Si toti facem parte din varii sisteme, some humanly built, some nature built, si cel mai disturbing este sa te gandesti ca faci parte din cel numit mother Earth. OK, dar il punem pe asta deoparte. Daca "asculti", iti dai seama de ce reactioneaza unii oameni in anumite feluri, de ce anumite organizatii nu functioneaza, si basically what we all do wrong. Patternul care iese din imaginea asta e destul de ingrijorator.
Am avut un vis azi noapte, in care mi se spunea de ce lumea se duce naibii, ca e in aceeasi faza cu cea a lunii (si a mea personala) acum - luna in descrestere, aproape noua. Dying and turning black.
Apoi mi-am dat seama ca dincolo de luna noua, totul incepe sa creasca la loc, si m-am gandit ca poate si alti oameni simt asta. Cel putin, e o speranta.