Am avut un vis care probabil va deveni definitoriu in cateva (mai multe luni). Ca era ziua nuntii si nimic nu era gata. Eram imbracata in rochie de mireasa, cu voal pe cap, si alergam in Rasnov, in centru, cu cativa oameni (prieteni, cred). Trebuia sa mai ajung acasa pentru ca uitasem ceva si apoi la petrecerea propriu zisa.
Mi-am dat seama brusc ca nu aveam pantofi si nici rochia pe care mi-o dorisem, si ca voalul era cam de perdea. M-am gandit ca nu ma machiasem si cocul mi-l prinsesem singura.
In schimb, eram fericita. Imi amintesc ca era soare si ca de fapt nu conta asa mult rochia, sau fardul, sau coafura. Si pana la urma, asta e cel mai important.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu