Lately vorbeam cu Alexandra, my boss, despre cineva care ar trebui sa creasca mai mult, mai repede, si pe care am vrea sa o ajutam. Eu ziceam ca poate nu toti oamenii pot sau vor sa fie overachievers. La care ea mi-a raspuns ceva asemanator cu "Pai da, nu toti care se compara cu tine. Nu toti pot sa revolutioneze recrutarea."
"Dar n-am revolutionat nimic."
"Ba da, nu poate oricine sa vina cu idei asa out of the box si sa traga tare cu munca asa cum faci tu."
"Dar n-am tras asa tare cu munca!"
Chiar daca m-a facut sa ma simt destul de bine faptul ca sunt apreciata, si ca cei care imi decid marirea de salariu considera ca imi dau sufletul pe baricadele companiei (desi Alexandra herself nu cred ca e genul care aproba, uman vorbind, lucrurile astea)...m-a pus un pic pe ganduri.
Oare nu imi creez singura asteptari? Vreau sa demonstrez mereu ca realizez ceva. Si din moment ce nu consider ca ce fac eu e mare lucru, ma astept ca si ceilalti sa poata avea aceeasi prestatie. Which is wrong.
Am gasit o carte - din pacate nu stiu cand o sa apara si in Romania) - care cred ca a fost scrisa pentru mine.
"A Supergirl is a young woman who wants to be a perfect 10 at everything she attempts. She wants to have a degree from a great college, to have a great job, to do great work and quickly ascend the corporate ladder, to be pretty, to have great friends, to have a boyfriend or a steady stream of hook-ups, and more broadly, to be charming. And on top of it all, the Supergirls want to make doing everything appear as though it comes naturally to them. The book delves into the world of the Supergirl and how the most dangerous effect of being a Supergirl is not only competing against other Supergirls, but competing against themselves which is a destructive habit that Liz found can often lead to depression and other emotional disorders."
Este o perioada de stagnare. Nu prea recrutam. Ma concentrez pe un pic de Employer Branding, pe proiecte mici si strategice, si astept sa se ia decizia in legatura cu viitorul meu assignment. Ma simt ciudat facand lucruri pe care deja le stapanesc. Vreau un nou mare proiect challenging, sa invat lucruri noi, sa ma dau cu capul de probleme.
Apoi ma gandesc ca ar trebui sa ma bucur de perioada asta cand pot sa ma relaxez, sa nu mai "trag asa tare" si de exemplu sa scriu posturi de blog la 10 dimineata intr-o miercuri. Si sa fiu mai putin supergirl.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu