Recent am avut de-a face cu doi oameni care au insemnat destul de mult pentru mine in trecut, si am siguranta ca cel putin pentru unul din ei, si eu am insemnat foarte mult.
A fost ciudat sa-mi vad cuvintele in mintea si in sufletul lor. Ciudat sa regasesc parti din mine din trecut, intiparite in ei. Brusc ideea de "leaving a mark" devine palpabila. Ma face sa ma gandesc cat de vulnerabil devii atunci cand esti apropiat de cineva.
marți, noiembrie 04, 2008
vineri, septembrie 19, 2008
Ways of managing depression
Din pacate, cum nu sunt analist financiar sau consultant politic, ma refer aici la depresia psihica. I have my issues, si ele se cheama schimbari bruste de dispozitie. Sunt oarecum "prapastioasa" ar zice unii.
Ma tratez cu:
1. Sex & the City, Gossip Girl sau orice serial comercial care arata femei/fete frumoase, bine imbracate, care au si ele probleme existentiale.
2. Work-girl.blogspot.com sau alte bloguri scrise de (din nou) femei care au simtul umorului autocritic.
3. Comedioare ieftine americane, cu happy-end.
4. Cum nu am energia necesara cititului (in depresie, creierul meu intra in stand by si recita in continuu "nu sunt buna de nimic, viata mea nu are sens"), singurul lucru pe care il pot ingurgita sunt revistele. Care ma imping la...
5. Shopping. Ce surpriza! Iluzia ca un lucru frumos cumparat ma va face pe mine mai interesanta...e doar o iluzie.
6. Intalnitul cu alti oameni sau scufundarea in alte vieti. De obicei insa intai ii plictisesc eu pe ei cu problemele mele, dar norocul meu e ca sunt oameni rabdatori, care din fericire tin la mine. De cele mai multe ori apreciez acest lucru. Desigur, daca sunt oameni mult mai apropiati (gen D, cu care de fapt nu ma intalnesc, pentru ca e tot timpul prin zona), ajung sa ii invinuiesc pentru starea mea si atunci lucrurile nu mai merg in directia buna. Dar, then again, D se incadreaza si el in categoria de mai sus.
Bottom line...afara e o zi destul de frumoasa. Ramane sa vad daca o sa ies sa vad ziua Bucurestiului cu circul aferent sau o sa stau in pat sa-mi plang de mila.
Ma tratez cu:
1. Sex & the City, Gossip Girl sau orice serial comercial care arata femei/fete frumoase, bine imbracate, care au si ele probleme existentiale.
2. Work-girl.blogspot.com sau alte bloguri scrise de (din nou) femei care au simtul umorului autocritic.
3. Comedioare ieftine americane, cu happy-end.
4. Cum nu am energia necesara cititului (in depresie, creierul meu intra in stand by si recita in continuu "nu sunt buna de nimic, viata mea nu are sens"), singurul lucru pe care il pot ingurgita sunt revistele. Care ma imping la...
5. Shopping. Ce surpriza! Iluzia ca un lucru frumos cumparat ma va face pe mine mai interesanta...e doar o iluzie.
6. Intalnitul cu alti oameni sau scufundarea in alte vieti. De obicei insa intai ii plictisesc eu pe ei cu problemele mele, dar norocul meu e ca sunt oameni rabdatori, care din fericire tin la mine. De cele mai multe ori apreciez acest lucru. Desigur, daca sunt oameni mult mai apropiati (gen D, cu care de fapt nu ma intalnesc, pentru ca e tot timpul prin zona), ajung sa ii invinuiesc pentru starea mea si atunci lucrurile nu mai merg in directia buna. Dar, then again, D se incadreaza si el in categoria de mai sus.
Bottom line...afara e o zi destul de frumoasa. Ramane sa vad daca o sa ies sa vad ziua Bucurestiului cu circul aferent sau o sa stau in pat sa-mi plang de mila.
luni, septembrie 08, 2008
Setting free
"I freed myself from my family
I freed myself from work
I freed myself, I freed myself
And remained alone" (PJ Harvey, Silence)
Din cartea Presence (Senge si Otto Scharmer) am invatat urmatoarele:
1. There's a greater awareness that comes with silence and listening. Daca iti lasi deoparte modul in care vezi lumea, toate lucrurile care te tin (cariera, prieteni, casa) si vezi fundamentul, atunci intelegi. Poti face acest exercitiu fie constient, fie fortat de imprejurari (o criza in familie, boala, deces). De exemplu - tipul care e diagnosticat cu cancer, si incepe sa faca doar ce e important.
"Mindfulness makes it possible to see connections that may not have been visible before. But seeing these connection doesn't happen as a result of trying - it simply comes out of stillness".
2. Suntem conectati cu lumea/universul/natura si am cam uitat de treaba asta. Ne-am fragmentat si gandim pe bucatele, in reorganizari si in "return on investment". Nu mai stim cum sa "adaugam" la fondul deja existent al umanitatii. Suntem fiecare pentru el, iar asta ne distruge. Vrem totul mai repede, mai mult, mai eficient. Lumea nu functioneaza asa.
3. Toate piesele interconectate (noi) se indreapta intr-o directie, dar fiecare piesa poate "simti" directia la un moment dat. Ma gandesc la roiuri sau la stoluri de pasari, sau la bancuri de pesti. Iar daca asculti, poti simti forta unui "viitor care sta sa se intample". "The core of presencing is waking up to who you really are by linking with and acting from our highest future Self, and by using the Self as a vehicle to bring forth new worlds".
But then again, toate lucrurile astea au venit din modul in care am citit o carte in vremea in care imi puneam intrebari fundamentale. Probabil pentru altcineva nu ar face atata sens.
Intr-un fel, schimbarea nu are sens daca nu vine din tine, daca samanta ei nu e deja in interior.
vineri, august 29, 2008
Lifetime crisis
I am quite restless. Din nou scriu in gand, si cum pagina asta a ajuns din pacate cam singurul loc in care mi-e foarte comod sa scriu, pentru ca e in acelasi timp publica si necitita, here goes...
I am quite restless. Am facut vreo 5 desene in ultimele 3 zile. Ascult PJ Harvey si mi-am pregatit o baie cu lavanda. Dar nu stiu daca asta o sa ma ajute sa trec peste criza de identitate de acum.
Ma agat prea mult de ideea de casatorie..sau de cerere. Ajung sa cred ca fie o sa plec, fie o sa refuz in momentul cand va veni. Iar dezamagirea si frustrarea ma fac sa fiu agasata si rea cu omul pe care in mod normal il iubesc.
The little crooked world isi cere dreptul. Dincolo de asta, am o stare de hipersensibilitate combinata cu extrema INUTILITATE. Nu sunt facuta sa fiu corporatista. Da, pot sa fiu in business, pot sa am succes dar nu ma va face fericita sau implinita. Eu vad imagini, eu pot crea imagini, din sunete, din stari, din muzica, din emotii. De ce ma irosesc la birou?
Citesc o carte geniala si incerc sa prelungesc perioada ei - "Presence" de Peter Senge si Otto Scharmer (multumesc, Ana!) zice ca daca te opresti din tumult, stai, asculti, incerci sa intri oarecum intr-o comuniune cu ceea ce e dincolo de tine, incepi sa vezi "the big picture", si cum tu esti o parte din acest big picture, iti dai seama incotro merge lumea. "you become part of the emerging future" - te duci cu valul, nu in contra lui.
Dar eu nu imi dau seama unde e valul meu.
Incerc sa "ascult" de cateva zile. Zilele astea au fost o tortura inceata. (nota: creierul unei femei - si in special al meu - nu se opreste niciodata din zumzait! Ii spui "taci!""..deci maine trebuie sa merg cu masina la birou ca dupa aceea trebuie sa ajung la x..." )
Am reusit totusi sa ajung la o prima teorie.
Toata ideea de mai sus cu "prezenta" se bazeaza pe ideea sistemelor. Un sistem este mai mult decat suma partilor si totusi in fiecare parte, sistemul este prezent la scara mai mica (fractali). Intr-un sistem, dicteaza componenta cea mai flexibila. Deci componenta care "vede" incotro se indreapta sistemul, il va "preveni" si va deveni liderul acestuia. Dar ca sa vezi ar trebui sa iti dai seama care e sistemul din care faci parte. Si toti facem parte din varii sisteme, some humanly built, some nature built, si cel mai disturbing este sa te gandesti ca faci parte din cel numit mother Earth. OK, dar il punem pe asta deoparte. Daca "asculti", iti dai seama de ce reactioneaza unii oameni in anumite feluri, de ce anumite organizatii nu functioneaza, si basically what we all do wrong. Patternul care iese din imaginea asta e destul de ingrijorator.
Am avut un vis azi noapte, in care mi se spunea de ce lumea se duce naibii, ca e in aceeasi faza cu cea a lunii (si a mea personala) acum - luna in descrestere, aproape noua. Dying and turning black.
Apoi mi-am dat seama ca dincolo de luna noua, totul incepe sa creasca la loc, si m-am gandit ca poate si alti oameni simt asta. Cel putin, e o speranta.
I am quite restless. Am facut vreo 5 desene in ultimele 3 zile. Ascult PJ Harvey si mi-am pregatit o baie cu lavanda. Dar nu stiu daca asta o sa ma ajute sa trec peste criza de identitate de acum.
Ma agat prea mult de ideea de casatorie..sau de cerere. Ajung sa cred ca fie o sa plec, fie o sa refuz in momentul cand va veni. Iar dezamagirea si frustrarea ma fac sa fiu agasata si rea cu omul pe care in mod normal il iubesc.
The little crooked world isi cere dreptul. Dincolo de asta, am o stare de hipersensibilitate combinata cu extrema INUTILITATE. Nu sunt facuta sa fiu corporatista. Da, pot sa fiu in business, pot sa am succes dar nu ma va face fericita sau implinita. Eu vad imagini, eu pot crea imagini, din sunete, din stari, din muzica, din emotii. De ce ma irosesc la birou?
Citesc o carte geniala si incerc sa prelungesc perioada ei - "Presence" de Peter Senge si Otto Scharmer (multumesc, Ana!) zice ca daca te opresti din tumult, stai, asculti, incerci sa intri oarecum intr-o comuniune cu ceea ce e dincolo de tine, incepi sa vezi "the big picture", si cum tu esti o parte din acest big picture, iti dai seama incotro merge lumea. "you become part of the emerging future" - te duci cu valul, nu in contra lui.
Dar eu nu imi dau seama unde e valul meu.
Incerc sa "ascult" de cateva zile. Zilele astea au fost o tortura inceata. (nota: creierul unei femei - si in special al meu - nu se opreste niciodata din zumzait! Ii spui "taci!""..deci maine trebuie sa merg cu masina la birou ca dupa aceea trebuie sa ajung la x..." )
Am reusit totusi sa ajung la o prima teorie.
Toata ideea de mai sus cu "prezenta" se bazeaza pe ideea sistemelor. Un sistem este mai mult decat suma partilor si totusi in fiecare parte, sistemul este prezent la scara mai mica (fractali). Intr-un sistem, dicteaza componenta cea mai flexibila. Deci componenta care "vede" incotro se indreapta sistemul, il va "preveni" si va deveni liderul acestuia. Dar ca sa vezi ar trebui sa iti dai seama care e sistemul din care faci parte. Si toti facem parte din varii sisteme, some humanly built, some nature built, si cel mai disturbing este sa te gandesti ca faci parte din cel numit mother Earth. OK, dar il punem pe asta deoparte. Daca "asculti", iti dai seama de ce reactioneaza unii oameni in anumite feluri, de ce anumite organizatii nu functioneaza, si basically what we all do wrong. Patternul care iese din imaginea asta e destul de ingrijorator.
Am avut un vis azi noapte, in care mi se spunea de ce lumea se duce naibii, ca e in aceeasi faza cu cea a lunii (si a mea personala) acum - luna in descrestere, aproape noua. Dying and turning black.
Apoi mi-am dat seama ca dincolo de luna noua, totul incepe sa creasca la loc, si m-am gandit ca poate si alti oameni simt asta. Cel putin, e o speranta.
marți, august 19, 2008
3 carti in 2 saptamani
Mi-am luat 3 carti pentru vacanta.
Eat, Pray, Love (sau in romana tradusa cam aiurea "Mananca, Roaga-te, Iubeste") de Elizabeth Gilbert e un jurnal al unei femei cu o viata distrusa dupa un divort si o aventura nereusita, care isi ia lumea in cap si pleaca un an in lume. Dar la modul planificat - 4 luni in Italia, pentru a savura viata, 4 luni in India, pentru a se regasi spiritual, si 4 luni in Indonezia...pentru ca asa ii prezisese un vraci local cu ceva vreme in urma. Desi in aparenta destul de cheesy si Coelho - like, cartea are un mic umor auto-ironic care m-a facut sa o apreciez pe "Liz", si o gramada de detalii despre ce ajungi sa afli si sa simti daca iti deschizi urechile, ochii si te opresti din a-ti face griji si a gandi prea mult.
Dulce Companie de Laura Restrepo sau cartea cu ingerul pe coperta. Care nu mi-a prea placut, nici din cauza decorului sordid de Columbia, care a ajuns sa ma urmareasca in vise, nici din cauza finalului in coada de peste. Nu se stie daca ingerul era sau nu intr-adevar esenta divina sau un biet schizofrenic autist, si mi s-a parut ca lipseste o scena de varf care sa te faca sa-ti pui intrebari...
Inca o zi de Mitch Albom care m-a intristat foarte tare ( "so sad like a good book" cum zice Tori Amos), pentru ca e vorba despre un jucator de baseball ratat (de ce in toate cele 3 carti e vorba de oameni ratati???) care incearca sa se sinucida. Undeva dincolo de hotarul intre viata si moarte se trezeste intr-o dimineata luminoasa, ca o zi obisnuita, insa cu mama lui...toate bune si frumoase, daca mama n-ar fi murit de mai multi ani. Ceea ce demonstreaza ca cine te iubeste cu adevarat te poate transforma, chiar daca esti o fiinta lipsita de orice speranta.
Si mi se pare ca tatuajele cu "Love, Mom" nu sunt asa de deplasate after all...
Eat, Pray, Love (sau in romana tradusa cam aiurea "Mananca, Roaga-te, Iubeste") de Elizabeth Gilbert e un jurnal al unei femei cu o viata distrusa dupa un divort si o aventura nereusita, care isi ia lumea in cap si pleaca un an in lume. Dar la modul planificat - 4 luni in Italia, pentru a savura viata, 4 luni in India, pentru a se regasi spiritual, si 4 luni in Indonezia...pentru ca asa ii prezisese un vraci local cu ceva vreme in urma. Desi in aparenta destul de cheesy si Coelho - like, cartea are un mic umor auto-ironic care m-a facut sa o apreciez pe "Liz", si o gramada de detalii despre ce ajungi sa afli si sa simti daca iti deschizi urechile, ochii si te opresti din a-ti face griji si a gandi prea mult.
Dulce Companie de Laura Restrepo sau cartea cu ingerul pe coperta. Care nu mi-a prea placut, nici din cauza decorului sordid de Columbia, care a ajuns sa ma urmareasca in vise, nici din cauza finalului in coada de peste. Nu se stie daca ingerul era sau nu intr-adevar esenta divina sau un biet schizofrenic autist, si mi s-a parut ca lipseste o scena de varf care sa te faca sa-ti pui intrebari...
Inca o zi de Mitch Albom care m-a intristat foarte tare ( "so sad like a good book" cum zice Tori Amos), pentru ca e vorba despre un jucator de baseball ratat (de ce in toate cele 3 carti e vorba de oameni ratati???) care incearca sa se sinucida. Undeva dincolo de hotarul intre viata si moarte se trezeste intr-o dimineata luminoasa, ca o zi obisnuita, insa cu mama lui...toate bune si frumoase, daca mama n-ar fi murit de mai multi ani. Ceea ce demonstreaza ca cine te iubeste cu adevarat te poate transforma, chiar daca esti o fiinta lipsita de orice speranta.
Si mi se pare ca tatuajele cu "Love, Mom" nu sunt asa de deplasate after all...
Franta - sau cum am devenit fan al Bretagnei
Am fost in vacanta aproape 2 saptamani. 11 zile de road trip prin Bretania. 1200 de kilometri si o masinuta destul de simpatica (C4 rosu - D ma intreba cat as fi dispusa sa platesc pentru pilotul automat de care eram foarte incantata)...
Concluzii:
1. La Paris exista mai multe bistro-uri decat supermarketuri - ceea ce la 30 de grade dupa mers 6 ore prin oras face procurarea apei un pic problematica.
2. Am inteles de unde numele de "French Pudel" - aproape toata lumea care are catel (si si-l poarta peste tot) are cate o javra isterica si minuscula.
3. Prea multi porumbei si - in zona marii - pescarusi foarte "prietenosi" cu turistii...adica cersetori de mancare.
4. Toata lumea care sta pe afara - pe terase, prin parcuri - face asta ca sa fumeze. Parca's mai multi chiar si decat in Romania..
5. Mitul turistului disperat se confirma cu coada de 300 m din fata de la Notre Dame si isi atinge apogeul cu busculada de la metroul de langa Tour Eiffel, noaptea la 12.
Altfel - les petits cites de charactere sunt intr-adevar foarte pitoresti. Oameni mandri de zona lor (cam cum suntem noi, ardelenii), o clima de "zi de april" cu nori in permanenta pe cer si vreme care se schimba la fiecare 15 minute, cu vant constant si uneori enervant, care provoaca dureri de oase, dar care pentru D era foarte refreshing, cu o patiserie delicioasa (Kouign Aman de incercat neaparat!)
Muzica de cimpoaie si o vegetatie foarte diversa. Flori pe marginea drumului. La noi nici iarba nu creste pe marginea drumului.
Am mancat 10 soiuri de branza si am baut toate soiurile de cidru.
M-am intins pe nisip pe o plaja alba.
Am mers cu avionul, cu trenul, cu masina, cu barca, cu vaporul, cu bicicleta.
All in all, cea mai buna vacanta de care m-am bucurat vreodata. All it takes is a bit of freedom.
luni, iulie 28, 2008
Surescitare mentala
Mi-am dat seama de ce eram atat de plina de energie in dimineata aceea de marti. E vorba de muzica - Coldplay si de scufundarea mea in Atonement.
Death & All of His Friends are o linie melodica ascendenta si triumfala intr-un fel
"No I don't wanna battle from beginning to end
I don't wanna cycle recycle revenge
I don't wanna follow Death and all of his friends"
Altfel, mintea mea lucreaza febril - visez infricosator de mult si de profund. Un sat/orasel din muntii Chinei, in plin razboi. In aceeasi noapte m-am intors acolo si incercam sa-i demonstrez cuiva ca e vorba de acelasi loc, desi padurea era verde si muntele inalt acoperit de nori. But I've been here before...
Usoare pierderi de memorie. OK, o sa traiesc in continuare, insa toate simptomele duc catre un surmenaj mental...de la ce oare, ca nu mi-am tocat mintea acum mai mult decat alte dati. Poate doar cu alte lucruri (vise, carti, scris, desenat, gandit planuri, scheme de viata, niveluri neurologice).
Iar ca sa incoroneze frumos ziua de ieri - un tip a carui viata as vrea sa o traiesc:
Death & All of His Friends are o linie melodica ascendenta si triumfala intr-un fel
"No I don't wanna battle from beginning to end
I don't wanna cycle recycle revenge
I don't wanna follow Death and all of his friends"
Altfel, mintea mea lucreaza febril - visez infricosator de mult si de profund. Un sat/orasel din muntii Chinei, in plin razboi. In aceeasi noapte m-am intors acolo si incercam sa-i demonstrez cuiva ca e vorba de acelasi loc, desi padurea era verde si muntele inalt acoperit de nori. But I've been here before...
Usoare pierderi de memorie. OK, o sa traiesc in continuare, insa toate simptomele duc catre un surmenaj mental...de la ce oare, ca nu mi-am tocat mintea acum mai mult decat alte dati. Poate doar cu alte lucruri (vise, carti, scris, desenat, gandit planuri, scheme de viata, niveluri neurologice).
Iar ca sa incoroneze frumos ziua de ieri - un tip a carui viata as vrea sa o traiesc:
miercuri, iulie 23, 2008
Other men's beds
A sort of friend mi-a spus recent pe un ton foarte amar ca o casnicie ar trebui sa fie precedata de experiente anterioare. Ca marrying your highschool sweetheart e un pas sigur spre destramare, data fiind lipsa de maturitate emotionala. Din pacate stiu mai multe exemple de cupluri divortate sau despartite, pe motivul asta.
Ma gandesc ca dintre toate grijile, asta nu ar putea disparea. Ca e ceva dat, nu ai cum sa schimbi trecutul. Daca ai avut relatii trecute poti sa le lasi deoparte, sa inveti ce ai de invatat si sa te concentrezi pe prezent. Dar daca nu ai avut...ghimpele ramane acolo, intrebarea "Dar oare cum o fi cu altcineva?". E o lipsa pe care nu ai cum sa o umpli decat aruncand la gunoi aceasta lunga prima iubire.
Am raspuns ca oricum acesti cativa ani de fericire nu are cum sa ti-i ia nimeni. Nu ma voi casatori din inertie. Stiu ca am una din cele mai frumoase relatii pe care le-am vazut, si ca aerul din jurul nostru devine "fluffy", dupa cum mi-a spus Darwi.
Si am mai spus ca, anyway, daca ma pocneste dorinta, pot oricand sa aranjez un threesome :).
Ma gandesc ca dintre toate grijile, asta nu ar putea disparea. Ca e ceva dat, nu ai cum sa schimbi trecutul. Daca ai avut relatii trecute poti sa le lasi deoparte, sa inveti ce ai de invatat si sa te concentrezi pe prezent. Dar daca nu ai avut...ghimpele ramane acolo, intrebarea "Dar oare cum o fi cu altcineva?". E o lipsa pe care nu ai cum sa o umpli decat aruncand la gunoi aceasta lunga prima iubire.
Am raspuns ca oricum acesti cativa ani de fericire nu are cum sa ti-i ia nimeni. Nu ma voi casatori din inertie. Stiu ca am una din cele mai frumoase relatii pe care le-am vazut, si ca aerul din jurul nostru devine "fluffy", dupa cum mi-a spus Darwi.
Si am mai spus ca, anyway, daca ma pocneste dorinta, pot oricand sa aranjez un threesome :).
miercuri, iulie 16, 2008
Limit Break
In Final Fantasy , fiecare personaj are un "limit break" in momentul in care se apropie de moarte, in timpul luptei. Desi nu-s mare jucator de Final Fantasy, un limit break defineste personajul respectiv si poate sa fie la fel de savuros ca o scena de film inserata in joc. Sar scantei.
Parca atunci cand sunt mai obosita trag mai tare de mine. Am inceput sa merg la sala. In continuare incerc sa o vizitez pe bunica de cateva ori pe saptamana. Dar dupa cateva caderi (febra subita in weekend, gastrita care nu cedeaza la tratament) am luat decizia glorioasa de a pleca in weekend la mare. Vama Veche awaits!
joi, iulie 10, 2008
Atonement - part 2
Am trecut de jumatatea cartii. Filmul e si el promitator.
Pare sa fie cea mai buna ecranizare (ok, dupa LOTR si Harry Potter), care surprinde frumos atmosfera din carte. Atunci cand iti dai seama ca felul in care ti-ai imaginat tu personajele este exact cum ajung ele sa arate in film (mai putin Lola, insa ea e personaj secundar).
And the book...o port dupa mine aproape tot timpul. A ajuns deja scorojita, asa cum i se cuvine unui bun partener literar.
Descrierea razboiului - "He could not spit or swallow, he could not easily breathe, and he could not think. [...] Where the woman and her son had been was a crater. Even as he saw it, he thought he had always known. That was why he had to leave them. His business was to survive, although he had forgotten why. He kept on towards the woods."
Da, exemplarul pe care il citesc e in engleza. Raman la convingerea ca e cea mai buna modalitate de a patrunde atmosfera .
luni, iulie 07, 2008
Atonement
Din nou incep sa scriu in gand in timp ce merg spre birou, in timp ce ascult muzica, in timp ce citesc.
In metrou, bat ritmul cu piciorul. Tipul din fata mea ma urmareste de vreo 5 minute. Ridic brusc privirea catre el. Se uita in alta parte, incurcat. He is so young, barely 18-20.
Ce sa fac cu energia asta care ma invaluie uneori..daca as putea sa o canalizez intr-o directie! Nu e energie, e burst of meaning, e scanteie, e ceea ce se poate transforma intr-o imagine, intr-un post pe un blog, daca n-as fi uneori atat de limitata in bottleneck-ul catre lumea reala.
Sa citesc, sa ascult muzica, sa desenez, sa lancezesc intr-un pat in zilele toride de vara, sa beau apa cu gheata. and to make love all day long.
To whirl in a ray of sparks and to arouse passions.
I am so wasted here in this office.
In metrou, bat ritmul cu piciorul. Tipul din fata mea ma urmareste de vreo 5 minute. Ridic brusc privirea catre el. Se uita in alta parte, incurcat. He is so young, barely 18-20.
Ce sa fac cu energia asta care ma invaluie uneori..daca as putea sa o canalizez intr-o directie! Nu e energie, e burst of meaning, e scanteie, e ceea ce se poate transforma intr-o imagine, intr-un post pe un blog, daca n-as fi uneori atat de limitata in bottleneck-ul catre lumea reala.
Sa citesc, sa ascult muzica, sa desenez, sa lancezesc intr-un pat in zilele toride de vara, sa beau apa cu gheata. and to make love all day long.
To whirl in a ray of sparks and to arouse passions.
I am so wasted here in this office.
duminică, iulie 06, 2008
"Suntem cu un picior in concediu...
si cu celalalt la birou", zise Vlad Craioveanu azi dimineata. "Si nu prea stim cum sa abordam aceasta situatie".
Straduta cu birouri pe care lucrez plina de praf azi dimineata. Praf si soare printre frunze. Flori (buruiene) din alea albastre la marginea linii de tramvai. Se mai deschide o cladire de birouri. Metroul va fi din ce in ce mai irespirabil.
Solutii:1. Plecam dracului de aici la mare sau la munte (home:)) sau undeva unde e aer curat si cat mai putina lume; 2. Plecam dracului de aici forever.
Am vazut The Happening si da, intr-adevar am devenit o amenintare pentru planeta asta.
Straduta cu birouri pe care lucrez plina de praf azi dimineata. Praf si soare printre frunze. Flori (buruiene) din alea albastre la marginea linii de tramvai. Se mai deschide o cladire de birouri. Metroul va fi din ce in ce mai irespirabil.
Solutii:1. Plecam dracului de aici la mare sau la munte (home:)) sau undeva unde e aer curat si cat mai putina lume; 2. Plecam dracului de aici forever.
Am vazut The Happening si da, intr-adevar am devenit o amenintare pentru planeta asta.
The Night Garden - the painting
Never before, I tell you, never before have I ever been so happy while painting.
Niciodata n-am simtit o bucurie mai mare sa vad o imagine care existase doar in mintea mea, cum prinde contur si e ACEEASI.
This is art, this is my happiness.
N.A. Poza de mai jos nu e locul respectiv. E ce am putut gasi mai apropiat de gradina aceea.
vineri, iulie 04, 2008
Other people's words
O explozie de cuvinte in jurul meu. Ma scufund in vocile voastre..oh you young people younger than me more alive than me.
Alex, Rox, Vick, Alma, Beb, Mo... so far from me and yet so close :)
O noua tema recurenta in visele mele. The night garden - e o gradina (promit sa o pictez si sa o pun aici - tema pentru week-end-ul asta) luminata de un felinar, intr-un oras. Ajung acolo doar noaptea. Am fost de doua ori. (N.A. Locurile din vise nu sunt inspirate din realitate - ele exista ca o lume paralela in care aterizez din cand in cand)...a doua oara intr-o masinuta, foarte fericita ca sunt aproape de ea, de acel loc pe care mi-l imaginez ca pe un Kensington Garden in care nu am fost dar cred ca seamana cu Cismigiul...merg pe stradute cu sens unic si ma invart in cerc, fara sa ajung la ea.
Acum citesc Ray Bradbury - Omul ilustrat. Quite scary prima poveste cu copii care isi ucid parintii in camera holografica. Reminds me of Ian McEwan - Gradina de ciment.
Ascult Coldplay - Strawberry Swing categoric cel mai bun cantec.
Am intrat in diverse interviuri fara sa am perspective de a pleca din tara - cel putin pentru moment.
Un weekend de mers la mare, canicular. Stau cu bunica cateva zile, dorm savuros cate 9 ore pe noapte in vechiul meu pat. Totusi nu e de ajuns. too damn tired.
Bogdan E - "daca o sa innebunesti intr-adevar, o sa te crezi Alice in Tara Minunilor". Yes please, cu ciorapi in dungi alb-negre.
marți, iunie 10, 2008
Nu mai am chef
Nu mi-am terminat cartea. Desi mi-am cumparat 8 carti noi de la Bookfest (una este Alice in Tara Minunilor si Behind the Looking Glass pe care s-ar parea ca o colectionez...), nu m-am apucat sa le citesc.
Imi doream o carte care sa ma loveasca din plin. Am (re)gasit-o - Scafandrul si Fluturele, pe care am citit-o de mult la British Council, printre cursuri de conta si carti de management, in sesiune. Mi s-a parut atat de deosebita atunci. Acum nu am reusit sa trec de pagina a doua, ca m-a pornit depresia. M-am asezat pe o bancuta langa standul Humanitas si am plans un pic. Am asteptat sa-mi treaca. Am ramas ca lovita de tren pentru restul serii.
Bunica e in spital. Asta am aflat-o a doua zi dimineata, cand m-au chemat sa stau langa ea, impreuna cu tata si cu paramedicii. O alta zi traita intre pereti galbeni-gri, asteptand o veste de la medici. Acum e in regula...dar stim ca nu va putea fi la fel.
Otherwise - Ursula Le Guin si Terry Pratchett la un stand cu carti americane. Poza mea cu magnolii din Karlovy Vary pe desktop. Ziua lui D care nu curge tocmai asa cum ar trebui. Noua mea pasiune pentru gatit, in special cu diverse mirodenii. Invat japoneza.
Si totusi traiesc cu senzatia ca in jurul meu e o perdea semitransparenta si ca dincolo de ea e o fereastra.
joi, iunie 05, 2008
Violoncel
Am Cafe del Mar. "Cancer" - o melodie care contine o linie foarte simpla, de violoncel. Ascult la birou, in timp ce fac rapoarte de final de an fiscal.
Dupa care o sa ma duc acasa, sa pictez si sa lancezesc intr-o lumina portocalie de final de zi.
Salinger - Franny si Zooey. "Tu, care il cauti pe Hristos intr-o rugaciune spusa neintrerupt, cauti o sfintenie pentru a te desprinde de lumea egoista din jur, nu poti vedea sfintenia din supa de pui pe care ti-o ofera mama ta?"
Acum citesc Omul nostru din Havana.
Parmeggiano adus de tata din Italia. "Bai, stradutele alea pavate, atat de stramte incat nu mai ramaneau decat 2 cm intre oglinzile mele retrovizoare si ziduri...sunt construite pe la 1600 si asa au ramas de atunci!!"
Ma duc la Bookfest. Sunt curioasa daca o sa gasesc altceva acolo decat teancuri de carti comerciale care nu-mi spun nimic. Sau teancuri de carti filozofice care nu ajung aproape de ceea ce caut eu.
Dupa care o sa ma duc acasa, sa pictez si sa lancezesc intr-o lumina portocalie de final de zi.
Salinger - Franny si Zooey. "Tu, care il cauti pe Hristos intr-o rugaciune spusa neintrerupt, cauti o sfintenie pentru a te desprinde de lumea egoista din jur, nu poti vedea sfintenia din supa de pui pe care ti-o ofera mama ta?"
Acum citesc Omul nostru din Havana.
Parmeggiano adus de tata din Italia. "Bai, stradutele alea pavate, atat de stramte incat nu mai ramaneau decat 2 cm intre oglinzile mele retrovizoare si ziduri...sunt construite pe la 1600 si asa au ramas de atunci!!"
Ma duc la Bookfest. Sunt curioasa daca o sa gasesc altceva acolo decat teancuri de carti comerciale care nu-mi spun nimic. Sau teancuri de carti filozofice care nu ajung aproape de ceea ce caut eu.
duminică, iunie 01, 2008
Portishead
Warning. A nu se asculta in stari semidepresive.
On the other hand, albumul este elaborat, ciudat si totusi ceva mai melodic (imi pare mie) decat cele dinainte (Silence, Magic Doors, Small si the terrible killing sound of Machine Gun).
Un album care trebuie neaparat ascultat la casti din alea mari, "adevarate" si pe cat posibil NU cand afara bate soarele, asa ca acum:(.
Nick Cave, Portishead, Radiohead - nu sunt muzici de vara, asta e clar. Nu sunt de zi, ci de miezul noptii, de irealitate.
Zilele trecute in Carturesti (petrecand 45 de minute, luand cate o carte in mana doar ca peste 10 minute sa o pun din nou la loc - mi-e teama de carti, asta dupa ce am inceput vreo 3-4 si nu le-am mai putut termina, din varii motive. Nu mai vreau carti mediocre, care sa treaca pe langa mine, o istorie interesanta si atat. Vreau o carte care sa ma loveasca din plin, pe care sa mi-o amintesc dupa ani, ca Dune, ca Ender, ca Terramare, ca Anais Nin, ca Valurile, ca Strainul...Mi-am luat in cele din urma Salinger si Graham Greene. Ah, si inca ceva. Parca sunt din ce in ce mai prost traduse. Iau o carte de Iris Murdoch in mana - am citit aproape tot ce a scris - si nu o recunosc. But...maybe it's me) ...cum spuneam, zilele trecute in Carturesti aud din varful urechilor cateva acorduri foarte pe sufletul meu - intamplator am trecut pe langa player-ul dosit in colt si am vazut ca era vorba de Cafe Del Mar - Dreams 4. Pus pe wishlist.
Visez din nou, de circa 2-3 saptamani. Vise colorate, pline, suculente. Cand pot, dorm cate 9-10 ore. Azi noapte - facusem 40 de ani deja si ma cuprinsese disperarea pentru ca nu imi aminteam unde zburase timpul. Mi se parea ca mai am atat de putin de trait si ca nu voi putea realiza nimic. Apoi mi-am dat seama ca rezultatul se masoara in diferenta pe care o faci in viata fiecarui om, cate putin, insa cate o pata mare pe o linie altfel subtire.
Dupa ce mi-am gasit "florile" (n.a. - vis cu "mesaj" ca ar trebui sa gasesc o anumita specie de flori - gasita ulterior la o tiganca din Amzei, pe numele lor "ciocul berzei") -parca trec din nou printr-o perioada de "sensibilizare". Darwi spunea ca simte asta cand mananca ananas (tried it, didn't work).
Sunt 3 pasi, sau trei trepte:
1. realising the beauty IS there - o hiperacutizare a simturilor...
2. capturing it - prin desen sau muzica (acum cateva saptamani inainte sa adorm, mintea mea incepuse sa cante de una singura...)
3. trecerea dincolo. atunci cand acea "frumusete" nu mai vine din jur. Nu o mai poti captura sau controla. Te controleaza ea pe tine. Mi-e teama sa ajung aici. E vorba de incapacitatea creierului meu de a "cope with it all". E o limita atat de fina intre scufundarea asta a simturilor, si nebunie.
On the other hand, albumul este elaborat, ciudat si totusi ceva mai melodic (imi pare mie) decat cele dinainte (Silence, Magic Doors, Small si the terrible killing sound of Machine Gun).
Un album care trebuie neaparat ascultat la casti din alea mari, "adevarate" si pe cat posibil NU cand afara bate soarele, asa ca acum:(.
Nick Cave, Portishead, Radiohead - nu sunt muzici de vara, asta e clar. Nu sunt de zi, ci de miezul noptii, de irealitate.
Zilele trecute in Carturesti (petrecand 45 de minute, luand cate o carte in mana doar ca peste 10 minute sa o pun din nou la loc - mi-e teama de carti, asta dupa ce am inceput vreo 3-4 si nu le-am mai putut termina, din varii motive. Nu mai vreau carti mediocre, care sa treaca pe langa mine, o istorie interesanta si atat. Vreau o carte care sa ma loveasca din plin, pe care sa mi-o amintesc dupa ani, ca Dune, ca Ender, ca Terramare, ca Anais Nin, ca Valurile, ca Strainul...Mi-am luat in cele din urma Salinger si Graham Greene. Ah, si inca ceva. Parca sunt din ce in ce mai prost traduse. Iau o carte de Iris Murdoch in mana - am citit aproape tot ce a scris - si nu o recunosc. But...maybe it's me) ...cum spuneam, zilele trecute in Carturesti aud din varful urechilor cateva acorduri foarte pe sufletul meu - intamplator am trecut pe langa player-ul dosit in colt si am vazut ca era vorba de Cafe Del Mar - Dreams 4. Pus pe wishlist.
Visez din nou, de circa 2-3 saptamani. Vise colorate, pline, suculente. Cand pot, dorm cate 9-10 ore. Azi noapte - facusem 40 de ani deja si ma cuprinsese disperarea pentru ca nu imi aminteam unde zburase timpul. Mi se parea ca mai am atat de putin de trait si ca nu voi putea realiza nimic. Apoi mi-am dat seama ca rezultatul se masoara in diferenta pe care o faci in viata fiecarui om, cate putin, insa cate o pata mare pe o linie altfel subtire.
Dupa ce mi-am gasit "florile" (n.a. - vis cu "mesaj" ca ar trebui sa gasesc o anumita specie de flori - gasita ulterior la o tiganca din Amzei, pe numele lor "ciocul berzei") -parca trec din nou printr-o perioada de "sensibilizare". Darwi spunea ca simte asta cand mananca ananas (tried it, didn't work).
Sunt 3 pasi, sau trei trepte:
1. realising the beauty IS there - o hiperacutizare a simturilor...
2. capturing it - prin desen sau muzica (acum cateva saptamani inainte sa adorm, mintea mea incepuse sa cante de una singura...)
3. trecerea dincolo. atunci cand acea "frumusete" nu mai vine din jur. Nu o mai poti captura sau controla. Te controleaza ea pe tine. Mi-e teama sa ajung aici. E vorba de incapacitatea creierului meu de a "cope with it all". E o limita atat de fina intre scufundarea asta a simturilor, si nebunie.
marți, martie 11, 2008
Delia
Vine un moment in viata unei femei, in care face o anumita varsta...sau in care decide sa isi taie parul cu mai mult de 10 cm. Ba chiar 20. E un moment critic. Zice, pe langa evidentul "am nevoie de o schimbare", "vreau sa stiu daca pot fi atragatoare si in alt mod"...dincolo de "oare el ma mai considera frumoasa"..."oare ceilalti ma considera frumoasa"...
Narcisismul asta te aduce la deziluzie. Fata mea arata ca dupa o explozie nucleara. Ma deprima teribil. Depind de niste confirmari din partea publicului. Jocurile din care te opresti chiar inainte de limita.
Anais Nin (adica dupa ce citesc Anais Nin) ma face sa gandesc in felul asta. More than wishing for love, wishing for sensuality. Infloresc, intr-un mod foarte rosu si carnal. Ma gandesc la Jane Mansfield a mea, la Delia, pe care n-am vazut-o de vreo 2 ani cred, si pe care mi-e teama sa o vad. Provoaca in mine o durere asemanatoare cu nostalgia (ca atunci cand ascult PJ Harvey si ma gandesc la Cluj, la toamna si la padurea aceea rozalie). So unattainable. D. says she sends me her regards...my sister, my killer, I guess that I miss you.
Anais Nin (adica dupa ce citesc Anais Nin) ma face sa gandesc in felul asta. More than wishing for love, wishing for sensuality. Infloresc, intr-un mod foarte rosu si carnal. Ma gandesc la Jane Mansfield a mea, la Delia, pe care n-am vazut-o de vreo 2 ani cred, si pe care mi-e teama sa o vad. Provoaca in mine o durere asemanatoare cu nostalgia (ca atunci cand ascult PJ Harvey si ma gandesc la Cluj, la toamna si la padurea aceea rozalie). So unattainable. D. says she sends me her regards...my sister, my killer, I guess that I miss you.
joi, februarie 21, 2008
Orice se termina in "-ita" aduce calmul suprem dupa 7 zile
Recomand tuturor oamenilor stresati o gripa usoara.
Nu numai ca oxigenarea creierului se face mai greu, se instaleaza o stare de moleseala si somnolenta continua, te simti sedat si usor absent... dar atunci cand trece... se instaleaza o vaga euforie (stii cum e cand te doare ceva rau, iei un calmant, si iti trece?), liniste si pace, plus simptomele de mai sus dar ceva mai ingaduitoare.
Asa ca esti suficient de "in puteri" cat sa nu fii tintuit la pat, insa lightheaded enough ca toate nimicurile sa treaca pe langa tine.
In alta ordine de idei - deliciile zilei - Norah Jones si Radiohead (In Rainbows absolut genial, comparabil ca si calitate cu Hail to the Thief - beat-urile si melodicitatea), plus Anais Nin - Henry si June - Anais cand inca era oarecum ingenua, self centered si ...mult mai apropiata mie ca si structura interioara. Sunt inca in prima treime a cartii.
Nu numai ca oxigenarea creierului se face mai greu, se instaleaza o stare de moleseala si somnolenta continua, te simti sedat si usor absent... dar atunci cand trece... se instaleaza o vaga euforie (stii cum e cand te doare ceva rau, iei un calmant, si iti trece?), liniste si pace, plus simptomele de mai sus dar ceva mai ingaduitoare.
Asa ca esti suficient de "in puteri" cat sa nu fii tintuit la pat, insa lightheaded enough ca toate nimicurile sa treaca pe langa tine.
In alta ordine de idei - deliciile zilei - Norah Jones si Radiohead (In Rainbows absolut genial, comparabil ca si calitate cu Hail to the Thief - beat-urile si melodicitatea), plus Anais Nin - Henry si June - Anais cand inca era oarecum ingenua, self centered si ...mult mai apropiata mie ca si structura interioara. Sunt inca in prima treime a cartii.
miercuri, ianuarie 30, 2008
Deadly furious
...sau ca o pisica scoasa dintr-o cutie scufundata in apa rece.
Ca sa-l citez pe Terry Pratchett "In fact, the mere act of opening the box will determine the state of the cat, although in this case there were three determinate states the cat could be in: these being Alive, Dead, and Bloody Furious."
Stresul cauzeaza reactii incontrolabile de genul "Ce tampit esti!", "Chiar nu poti gandi singur?", "Ia mai lasati-ma dracu' in pace" sau "N-ar fi mai bine sa ma bag eu intr-o gaura sub pamant unde sa nu trebuiasca sa vad oameni sau sa vorbesc cu ei..."
Chestia cu sacul de box sau cu darts nu ajuta deloc. De fapt e pentru oamenii atat de aroganti care isi inchipuie ca altii sunt vinovati pentru faptul ca ei insisi nu se pot controla.
As vrea sa pot dormi. Noaptea, vreau sa zic. Sa nu mai urle vecina nebuna la 5 dimineata.
Autoironizarea e foarte folositoare in momentele in care esti tensionat...respectiv iti inchipui ca restul lumii sta agatata de fire metalice de celulele tale cenusii. What a stupid junk.
Ca sa-l citez pe Terry Pratchett "In fact, the mere act of opening the box will determine the state of the cat, although in this case there were three determinate states the cat could be in: these being Alive, Dead, and Bloody Furious."
Stresul cauzeaza reactii incontrolabile de genul "Ce tampit esti!", "Chiar nu poti gandi singur?", "Ia mai lasati-ma dracu' in pace" sau "N-ar fi mai bine sa ma bag eu intr-o gaura sub pamant unde sa nu trebuiasca sa vad oameni sau sa vorbesc cu ei..."
Chestia cu sacul de box sau cu darts nu ajuta deloc. De fapt e pentru oamenii atat de aroganti care isi inchipuie ca altii sunt vinovati pentru faptul ca ei insisi nu se pot controla.
As vrea sa pot dormi. Noaptea, vreau sa zic. Sa nu mai urle vecina nebuna la 5 dimineata.
Autoironizarea e foarte folositoare in momentele in care esti tensionat...respectiv iti inchipui ca restul lumii sta agatata de fire metalice de celulele tale cenusii. What a stupid junk.
luni, ianuarie 28, 2008
Self awareness vs. Self consciousness
Self consciousness in vocabularul american inseamna "a fi constient de propriile tale-ti defecte", in sensul negativ...adica asa cum se simte femeia cand ii e teama ca i se vede celulita in toiul amorului.
(Daca ar sta cineva sa se uite la ea mi-as face mai degraba griji despre starea mentala si fizica a respectivului)
...
Self awareness pe de alta parte e ghiontul care mi se da uneori dimineata de ma face sa ma gandesc daca nu cumva stagnez. Stii senzatia aceea ca esti atat de ocupat incat nu mai faci nimic ca lumea? Si de fapt...de ce esti atat de ocupat?
Cu ce iti ocupi mintea atunci cand uiti de tine?
"sfera gandurilor lui era atat de restransa incat abia mai putea cuprinde un singur gand" (oho s-au dus vremurile cand citeam carti profunde ...) dar care e acela?
Ma gandesc ca mi-ar placea sa las in urma:
1. Oameni care sa spuna ca i-am ajutat sa-si gaseasca, macar pentru un moment, drumul
2. O carte sau un desen frumos (vezi mai sus, acelasi scop)
3. Un copil...(later on)
Si culmea e ca pe nici unul din cele de mai sus nu am reusit sa le fac la birou. Ei bine, am avut discutii lungi la telefon cu unii candidati, stiu ca i-am angajat intr-un job fain (cel putin la inceput)...dar mult mai mult am ajutat-o pe Alex cu proiectul ei de Coaching in AIESEC. In the end, daca nu ai scanteia in tine, n-o s-o gasesti la job. Mai degraba sa-ti construiesti jobul ca sa se muleze pe ce stii sa faci mai bine.
(Daca ar sta cineva sa se uite la ea mi-as face mai degraba griji despre starea mentala si fizica a respectivului)
...
Self awareness pe de alta parte e ghiontul care mi se da uneori dimineata de ma face sa ma gandesc daca nu cumva stagnez. Stii senzatia aceea ca esti atat de ocupat incat nu mai faci nimic ca lumea? Si de fapt...de ce esti atat de ocupat?
Cu ce iti ocupi mintea atunci cand uiti de tine?
"sfera gandurilor lui era atat de restransa incat abia mai putea cuprinde un singur gand" (oho s-au dus vremurile cand citeam carti profunde ...) dar care e acela?
Ma gandesc ca mi-ar placea sa las in urma:
1. Oameni care sa spuna ca i-am ajutat sa-si gaseasca, macar pentru un moment, drumul
2. O carte sau un desen frumos (vezi mai sus, acelasi scop)
3. Un copil...(later on)
Si culmea e ca pe nici unul din cele de mai sus nu am reusit sa le fac la birou. Ei bine, am avut discutii lungi la telefon cu unii candidati, stiu ca i-am angajat intr-un job fain (cel putin la inceput)...dar mult mai mult am ajutat-o pe Alex cu proiectul ei de Coaching in AIESEC. In the end, daca nu ai scanteia in tine, n-o s-o gasesti la job. Mai degraba sa-ti construiesti jobul ca sa se muleze pe ce stii sa faci mai bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
